Planul de guvernare merge mai departe

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cum a cîştigat PSD alegerile? Cu un proiect de guvernare gîndit ca ”România să prospere şi tot românul să fie bine” (Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, Actul III, scena 6). Poporul a luat-o de bună şi a votat pentru. (Nu chiar tot poporul, ci doar niţel peste 3 milioane de optimişti candizi.) În cîteva luni, s-a putut vedea că altele erau scopurile reale ale cîştigătorilor.

Scopuri ”omeneşti”, utile pentru ”noi şi-ai noştri”, mici aranjamente care să-i pună la adăpost de procese (şi la o adică de pedepse), mici manevre - nu prea discrete - care să-i apere pe ei, pe prietenii, pe sponsorii, pe rudele, pe şefii şi pe subordonaţii lor de neplăceri ”meschine”, cum ar fi, de pildă, anularea titlurilor de ”doctor”, invocarea ”abuzului în serviciu” pentru mici - şi fireşti - găinării de duzină, bîrfa răutăcioasă în jurul unor fatale slăbiciuni omeneşti, cum ar fi promovarea la rang de ministru a unor dudui zglobii, fidele şi poliglote, cu mare experienţă administrativă ca secretare de şcoală generală sau ca primari cu centură neagră, pendulînd între Vadim Tudor, Gigi Becali şi L.Dragnea.

Că programul generos de guvernare avea gustul unei savarine de carton era uşor de anticipat. Dar programul celălalt (nu prea bine ascuns) a mers binişor, cu o mică bîlbîială, în ianuarie, cînd s-a încercat validarea furtivă a Ordonanţei 13. Dar putem fi încă încrezători în limitarea drastică a pragului pentru abuz în serviciu, în oarecari perspective pentru amnistieri şi graţieri, iar, de curînd, în reamenajarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), în aşa fel încît lucrările (false) de doctorat ale unor personalităţi de vîrf ale partidului să nu mai fie contestate de tot soiul de răuvoitori. Miniştrii de resort au limitat (”îmbunătăţind”) atribuţiile CNATDCU, provocînd cîteva demisii ”utile” (în primul rînd pe aceea a dlui academician Marius Andruh, care condusese competent şi onest instituţia reformată salutar de fostul ministru Mircea Dumitru) şi îngropînd totul în cantitate (de o calitate discutabilă): au apărut brusc 140 de noi membri (!), iar Consiliul General al comisiei a fost ”îmbogăţit” cu 8 inşi, oameni ”de dialog”, oameni de înţeles… În felul acesta, cei care au avut proasta inspiraţie să semnaleze infracţiunile academice ale dlor Ponta, Oprea, Tobă, Pandele şi Negoiţă au fost sancţionaţi. (Dl profesor Mircea Bob, de pildă, de la Cluj). Dna Ecaterina Andronescu, mămica patrioţilor care copiază, fură şi inventează Academii alternative a învins încă odată! Nu vreau să mă refer la numele noilor veniţi în CNATDCU. Pe cei mai mulţi dintre ei, chiar dacă reprezintă domenii de care nu sunt întru totul străin, nu-i cunosc. Nu pot, totuşi, să nu contemplu cu perplexitate, prospeţimea pe care o va aduce în instituţie dl academician Al. Boboc, absolvent de filozofie din anii `50, criticul cel mai avizat, din unghi materialist-dialectic, al filosofiei contemporane occidentale, autor al unor traduceri din germană, celebre pentru comicele lor contra-sensuri…

Dar toate astea se petrec pe neobservate. La vedere e amuţitorul spectacol politic oferit gratis (dar cu încă greu previzibile costuri pentru ţară), de răsfăţatul amorului public, Partidul Social-Democrat. Cum să explici, să zicem, unui ins normal din afara graniţelor, ce se întîmplă la noi? Nu e de ici de colo să vezi un preşedinte de partid supărat rău pe guvernul numit de el însuşi, ca şi cum i-ar fi fost impus de duşmani ”acoperiţi” ai naţiei. Nu e de ici de colo să vezi mari prietenii şi alianţe prăbuşindu-se în ură (Ponta-Dragnea, Tăriceanu-Constantin etc.). Nu e de ici de colo ca un partid ”mîndru că e român”, să se înamoreze de un (eventual) prim-ministru turco-tătar şi să vrea să dea la cap unor conaţionali şi colegi de gaşcă, recurgînd la sprijinul UDMR. E drept că dna Shhaideh dă dovadă de mare subtitilitate intelectuală şi morală. Am auzit-o declarînd, pe un post de televiziune, că totul se explică prin faptul că Sorin Grindeanu e ofticat de preferinţa iniţială a dlui Dragnea pentru ea şi nu pentru el. Carevasăzică, poker-ul e în toi! Suntem în plină psihanaliză! Anything goes! Ce evaluator mai competent al guvernului incompetent ar fi fost mai potrivit decît domnul Darius Vâlcov, cel care, nu de mult, ascundea tablouri de valoare obţinute prin mijloace suspecte, prin pereţi falşi şi cimitire? Şi să nu se mai spună că stăm prost cu ”politically correctness”!  Ne bazăm, ca puţini alţii, pe mari spirite livrate de feminitate: adevărate ”femei-bărbate”, pe lîngă care de-alde Merkel, Thatcher, Hillary Clinton sunt triste embleme ale plictiselii. Ia uitaţi-vă la fîşneaţa intelectuală Olguţa, la şefa Pandele, la dna poliţist Carmen Dan! Nu pot să nu-mi aduc aminte de un cuplet cîntat  pe vremuri la Teatrul ”Constatin Tănase”: ”Femei, femei, femei, o lume plină de idei…”

Nimeni nu scapă întreg (la cap) din vînzoleala actualei guvernări. Păi să ajungi să-ţi placă Grindeanu?! Să te dai cu Ponta?! Să te ocupi de Dragnea, care, fie îmbufnat, fie şugubăţ, tot ca un mărunţel şef de post arată? Pe mîinile cui am ajuns? Ce i-a mînat în luptă pe cei 3 şi ceva de milioane (din 18) de români, care au luat în serios fîţîiala electorală a actualului partid de (pseudo)guvernămînt? E drept că nici spre alte zări nu se putea privi cu argumente solide… Nu ne rămîne decît să ne distrăm (înainte de înec…), după vechi modele caragialeşti. Se luptă tabăra lui Farfuridi, cu tabăra lui Caţavencu. Iar nenea Iancu rezumă astfel ce se vede: ”Zgomot, învălmăşeală, ghionteli”. Să trăiască clonele coanei Joiţica: Olguţa, Gabi, Carmen, Sevil. Că ”e dame bune!”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite