Pesediştii s-au supărat rău pe actori

Publicat:
Ultima actualizare:

Tare i-au mai înfuriat şi speriat pe mai-marii PSD, pe agramaţii, fonfii, guşaţii, plagiatorii care s-au cocoţat de câţiva ani în fruntea partidului care nu mai are aproape mai nimic în comun cu social-democraţia europeană, protestele actorilor de sâmbăta şi duminica trecută.

Aşa că i-au trimis la înaintare pe doi dintre şefuleţii din partid, mărunţi, peltici, stabilindu-le misiunea clară de a-i pune pe artişti la punct. De a-i trage de urechi, de a le bate obrazul, de a-i ameninţa mai mult sau mai puţin voalat. Ameninţarea pe faţă devenind, cum nu se poate mai vizibil, parte din arsenalul de luptă al acestui partid naţionalist-comunistoid, aşa după cum lesne s-a putut vedea din discursurile ţinute în week-end de isterizatul preşedintele Liviu Nicolae Dragnea. Care se comportă de parcă ne-am fi întors în anii 50, în perioada instaurării dictaturii proletariatului.

PSD s-a înfuriat fiindcă a crezut că, dacă în urmă cu vreo doi, le-a mărit artiştilor lefurile cu 50%, ar fi izbutit să le cumpere conşţiinţele. Iată însă că PSD s-a înşelat cumplit. Aşa or fi stând lucrurile prin organizaţiile lor orăşeneşti, municipale sau judeţene de partid, acolo unde totul se vinde şi se cumpără la preţ mic, dată fiind conştiinţa şi morala în criză, numai că la Teatrul Naţional din Cluj şi la Teatrul Naţional din Bucureşti ele stau substanţial altfel.

PSD s-a înfricoşat deoarece nu poate să uite rolul jucat de actori în Revoluţia din Decembrie 1989. Şi cum lucrurile în România merg din ce în ce în ce mai prost, cum nemulţumirile cresc, cum PSD pierde din ce în ce mai mult teren, iar pierderea nu poate fi recuperată prin radicalizarea discursului lui Dragnea, discurs care a căpătat nuanţe tot mai antidemocratice, de dictator pitic, obsedat, căruia e vizibil că i-au cam cedat nervii, nu e deloc exclus ca protestele să se radicalizeze, iar actorii să le devină lideri.

Pentru că nu mintea şi cu atât mi puţin bunul simţ caracterizează PSD-ul de astăzi, ci prostia, ticăloşia şi grobianismul, cei aleşi pentru a le da replici actorilor care şi-au exercitat dreptul cetăţenesc de a protesta, drept garantat de Constituţie, au fost agramatul şi plagiatorul dovedit Liviu Marian Pop şi devastatul, ruinatul de consumul excesiv de alcool Dumitru Buzatu, de la PSD Vaslui.

Cum Dumnezeu a putut să le treacă prin tărtăcuţă strategiilor de imagine ai PSD, fie ei cei aduşi din Israel, fie sărmana, obosita, epuizata Anca Alexandrescu că nişte Neica-Nimeni, aşa cum sunt şifonatul domn Buzatu ori semidoctul fost sindicalist şi compromis pe viaţă fost ministru al Educaţiei Pop ar putea să îi contracareze pe nişte titani ai scenei aşa cum sunt Mariana Mihuţ sau Victor Rebengiuc? Oameni care au în spate o carieră construită printr-o muncă titanică şi nu prin intrigi de partid aşa cum se prezintă faptele în cazul celor doi vorbeţi nevolnici ai PSD?

Cum oare ar fi putut furul Pop sau caraghios euforizatul Buzatu să facă faţă discursului articulat, argumentat al unui Mihai Călin? Ori prezenţei electrizante a lui Marius Manole? Sub nici o formă.

Aşa că PSD, tot mai debilitat, mai neputincios, mai lipsit de argumente, mai izolat pe scena politică internaţională, mai ameninţat cu excluderea din PSE recurge la instrumentele luptei de clasă. Anunţă că intenţionează să pregătească un mare miting la care vor lua parte nici mai mult, nici mai puţin decât 4 milioane de români. Număraţi, fireşte, după metoda patentată de Pristanda în piesa O scrisoare pierdută.

Apropo, domnule Pop şi domnule Buzatu, aţi auzit de piesa aceasta? Domnule Dragnea, de când nu aţi mai fost la teatru? Sau vă e teamă să ieşiţi în lume neprotejat de gorilele de partid?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite