Pe cine reprezintă Marian Munteanu? Pe nimeni!

Aproape toate comentariile din ultimele zile, apropos de nominalizarea lui Marian Munteanu,  sunt plasate în zona mirării, a reprobării şi chiar a dezgustului. S-au adus multe argumente, aduc şi eu câteva: -La 26 de ani de la evenimentele din 1989 avem, slavă Domnului, libertatea pe care ne-am dorit-o, nu mai avem forţe comuniste, doar nostalgii. Aşa încât profilul politic al  dlui Marian Munteanu, valabil în anii 90, e complet desuet astăzi.

-Derapajele antioccidentale, ultranaţionaliste, chiar pro legionare, nu-l calificau în nici un caz pe Marian Munteanu pentru o funcţie de primar, nici măcar la Urlaţi, darămite la Bucureşti.

-Calificările domniei sale, doctor în etnologie şi folclor, n-au nici o legătură, dar absolut nici una, cu problematica Bucureştiului: RADET, RATB, traficul de coşmar, cimitire, câini vagabonzi, asfaltări de străzi şi utilităţi pentru cartiere întregi, parcuri şi spaţii verzi, etc.

-Absenta din spaţiul public, timp de 20 de ani, trecutul politic alături de Măgureanu şi alte personalităţi dubioase, îl fac pe Marian Munteanu ultima opţiune la care s-ar fi gândit un partid, cât de cât serios.

-Marian Munteanu pare aterizat din altă lume, o fantomă, un personaj pe cât de ciudat, pe atât de dubios. Cu excepţia a 2-3 şefi din PNL, nimeni nu-l vrea, nimeni nu-l înţelege, nimeni nu ştie de unde vine şi încotro vrea s-o apuce.

Să nominalizezi un astfel de personaj la cea mai mare primărie din ţară pare o prostie incomensurabilă, pe care alegătorii o vor sancţiona la vot.

Nu s-a găsit în două partide mari, PNL şi PDL, cu resurse umane apreciabile, (cel puţin aşa se laudă), un alt candidat mai cunoscut, mai cu picioarele pe pământ, mai apropiat de competenţele cerute viitorului primar al Capitalei?

Este absolut scandalos şi misterios motivul pentru care a fost ales candidat un reprezentant din „societatea civilă”, dispărut de 20 de ani din scena publică, ca şi cum PNL ar duce lipsă de oameni competenţi.

Preşedintele Iohannis se spală şi domnia sa pe mâini, ca Pilat din Pont, văzând că povestea a devenit groasă rău:

"Preşedintele României nu a propus, nu a susţinut şi impus conducerii PNL această candidatură, drept urmare nu este implicat în nici un fel în această propunere. Decizia susţinerii lui Marian Munteanu aparţine strict conducerii PNL în urma evaluărilor interne".

Călin Popescu Tariceanu: „În România au existat după anul 1990 o serie de tentative de reînviere a acestor curente în care Marian Munteanu, candidatul PNL la primăria Bucureştiului, s-a distins. El a fost membru activ al acestor mişcări şi, în continuare, vederile lui ultranaţionaliste, xenofobe, intolerante aruncă o lumină deplorabilă asupra PNL".

Grupul pentru Dialog Social: "Saltul pe care Marian Munteanu îl face astăzi de la postura de candidat (în anul 2000) la prezidenţiale propus de alianţă din care făcea parte şi Partidul Naţional Român al lui Virgil Măgureanu la cea de candidat la Primăria Generală al Partidul Naţional Liberal este tot atât de stupefiant ca acela pe care l-a făcut de la valorile Pieţii Universităţii la cele ale Mişcării pentru România, impregnată de ideologii care au făcut ravagii în Europa secolului XX. Este, de asemenea, greu de acceptat confiscarea ideilor Pieţei Universităţii de către o persoană care le-a contrazis prin evoluţia lui publică ulterioară".

Iată că mai toată lumea, de la şeful statului la societatea civilă, contestă calităţile pe care le invocă PNL pentru desemnarea lui Marian Munteanu la funcţia de Primar General al Capitalei.

Numai dna Alina Gorghiu pare sigură pe judecata ei şi pe finalul aventurii:

 ”De departe Marian Munteanu are prima şansă la Capitală"

Habar nu am cum a fost luată decizia candidaturii lui Marian Munteanu. Dar atâţia oameni din conducere să nu fi realizat spre ce catastrofă se îndreaptă PNL?  Mai degrabă cred că le-a fost vârâta pe gât de câţiva şefi, iar restul conducerii a înghiţit gafa din obedienţă.

Cum să se simtă părtaşi activiştii de partid  la lupta electorală, când candidatul lor este un necunoscut venit dintr-o istorie tulbure şi neclară?

PNL se găseşte într-o situaţie imposibilă.

Dacă-l păstrează pe Marian Munteanu se îndreaptă spre o înfrângere categorică şi ruşinoasă. Dacă-l schimbă, se face de râs iremediabil, ar fi al IV-lea candidat schimbat şi nu se ştie ce urmează. Iar timpul presează, presează...

Problemă importantă care rămâne este: cum se iau deciziile în PNL şi cum este posibil ca atâţia şefi „luminaţi” să se preteze la o gafă impardonabilă.

Această întrebare ar trebui să preocupe tot activul PNL, înainte de a se autodistruge, ca legendarul Katoblepas.