Os domnesc în mujdei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Uneori, obosite de glorie sau atinse de caritate, marile Case nobiliare româneşti îşi deschid porţile şi acceptă în preajmă umbrele scăpătate ale foştilor. Aşa de pildă, îngăduinţa cu care vestita Casă de Teleorman a acceptat să îşi plece urechea la jalba căsuţei de Hohenzolern.

Principesa Moştenitoare Margareta şi-a adăugat titlul de Alteţă Asistată, după o întîlnire cu Liviu Dragnea, şef al partidului care i-a fugărit şi expulzat tatăl din ţară, başkan temut de Teleorman şi purtător al Marelui Ordin de Deţinut Onorific la Jilava.   

De regulă, discuţiile între două Case de cea mai aleasă stirpe caută să potolească vreun conflict heraldic, vreo suprapunere întîmplătoare de stemă şi simboluri. La acest punct, summit-ul Hohenzolern-Teleorman ar fi avut ce rezolva. Căci - iată! – emblemele celor două Case se ciocnesc regretabil. Pe blazonul casei regale: un vultur cu crucea în cioc. Pe scutul Casei de Teleorman: o găină cu şpaga sub aripă. Dar nu! Cele două Case au lăsat deoparte heraldica pentru a discuta cordial şi public despre şpăgi implicite şi favoruri legale.     

Pe scurt, Principesa locuieşte la palatul Elisabeta, unde e colocatară cu Regele Mihai. Prevăzătoare din cale afară, Principesa şi-ar dori, după dispariţia Regelui Mihai, viză de flotant şi cazare plătită, plus o subvenţie-pensioară de la bugetul de stat - vă rog frumos, mărite Dragnea, Domn de Telorman şi Mare Cavaler de Jilava! Pentru Dumnezeu, în fond, amîndoi sîntem români şi amîndoi ne revendicăm de la bugetul de stat!

Cu această impresie a rămas o bună parte a presei amuzate de partida de bişniţă declanşată, cu portretul Regelui Mihai de faţă. E prea puţin şi înşelător. Summit-ul a urmărit două obiective mult mai serioase şi a reuşit admirabil.

Înainte de orice, summit-ul Hohenzolern-Teleorman a confirmat net vocaţia noastră istorică pentru ridicol, băşcălie şi derizoriu. Din preajma celor doi negociatori, Caragiale a repetat cu un zîmbet resemnat: V-am mai spus! Istoria României e suma farselor solemne jucate de instituţii goale, vînători de pleaşcă şi lipitori la buget.

Cîtă demnitate şi ţinută au existat în destinul familiei regale, s-au şters în prezenţa Principesei de Ia-mă în Spaţiu şi a Binefăcătorului de la Alexandria.

Tragicul nu ne-a ieşit niciodată, comedia ne-a făcut loc tuturor. O Principesă care nu ştie că destinul monarhiilor nu e pensia cerşită tartorilor, ci demnitatea îndărătnică trebuie trimisă la cursuri (fără şansă) de reconversie profesională. Istoria Europei e plină de poveştile Regilor şi Prinţilor rătăcitori, săraci, dezmoşeteniţi, dar neatinşi în onoare şi măreţie. Principesa noastră e pragmatică şi nu serveşte poveşti.

După 50 de ani de comunism, casa regală avea o singură misiune. Ştim acum că n-a înţeles-o. Misiunea regalităţii române nu era redobîndirea coroanei, a palatelor sau a subvenţiilor de stat. Singurul rost şi marea datorie publică a casei regale era onoarea conservată prin refuzul vizibil al obişnuinţelor politice şi morale ale locului. Numai aşa putea regalitatea să se lase moştenită. Cu ultima suflare, monarhia era datoare să dea generaţiilor ce vin un model alternativ, o formă de viaţă contrară mizerii morale şi neseriozităţii cu care începe şi se încheie fiecare zi de viaţă socială în România. Pînă la urmă, casa regală a profitat de absenţa unui Rege gata de plecare şi s-a aruncat, nesătulă, în oala cu ciorbă de şmenuri. Poftă bună şi nu uitaţi să puneţi smîntînă!

Am tot auzit adagiul care vrea să rezume fulgerător esenţa lumii în care trăim: corupţia ucide! Poate. Dar mai întîi degradează. Iar asta detronează. 

Al doilea succes al summit-ului istoric de la palatul Elisabeta a fost o impecabilă demonstraţie de corupţie în live şi fără perdea. Dragnea şi Principesa şi-au organizat, singuri şi fără griji, cel mai mare flagrant cunoscut în istoria hoţiei oficiale româneşti. Sau asta nu e corupţie? DNA pregăteşte probabil un răspuns, dar îl va publica abia după ce învaţă să scrie. Cîteva întrebări ajutătoare nu strică.

Traficul de influenţă în folosul casei regale nu e tot trafic de influenţă?

Abuzul în serviciul coroanei nu se numeşte tot abuz în serviciu?

Proiectul de lege pentru „reglementarea statutului casei regale”, promis de Dragnea, nu e un caz clasic de legislaţie cu destiinaţie?           

Negocierea pactului bani de la stat pentru Principesă contra imagine publică pentru Dragnea nu se cheamă tot constiuire de grup infracţional organizat?

Discuţiile ulterioare, pe aceeaşi temă, între Dragnea, Tăriceanu şi Steriu, nu asigură forma continuată a infracţiunii menţionate?

O potlogărie la vedere, în decor regal, nu pute mai discret. Osul domensc muiat în mujdei îşi pierde istoria. Am tot auzit adagiul care vrea să rezume fulgerător esenţa lumii în care trăim: corupţia ucide! Poate. Dar mai întîi degradează. Iar asta detronează. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite