O poziţionare referitoare la situaţia din Turcia din perspectiva drepturilor omului, a statului de drept şi a securităţii regionale

Un susţinător al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan cu un steag e fotografiat în dreptul unui panou electronic în timpul unui miting din Piaţa Kizilay, Ankara. FOTO Guliver/ Getty Images / Chris McGrath

Încercarea de lovitură de stat din Turcia de pe data de 15 iulie trebuie condamnată ferm şi exprimat sprijinul pentru instituţiile acestei ţări, alese în mod democratic. Este regretabil că au existat pierderi de vieţi omeneşti, iar autorităţile legitime ale Turciei trebuie sprijinite în efortul de a determina responsabilităţile concrete ale celor care au iniţiat şi pus în aplicare încercarea de lovitură de stat.

Turcia are o poziţie importantă ca pol de stabilitate în imediata vecinătate a UE şi ca stat membru NATO. Turcia şi România au un Parteneriat Strategic care permite o coordonare foarte bună a celor doi parteneri în cadrul NATO. Discuţiile privind o prezenţă mai susţinută a NATO la Marea Neagră, prin colaborarea flotelor statelor membre riverane (Turcia, România, Bulgaria) la care se poate alătura şi Ucraina, trebuie continuate.

Concluziile Consiliului UE din data de 18 iulie referitoare la situaţia in Turcia constituie o evaluare foarte exactă a situaţiei şi a căilor de urmat.

Turcia, prin aplicarea acordului cu UE prin care a întărit graniţele sale în faţa migraţiei ilegale, contribuie la stabilitatea regiunii din care face parte şi a Europei. Acest acord trebuie să fie pus în aplicare şi în continuare. Condiţia este ca Turcia să îndeplinească şi pe viitor criteriul de ţară sigură pentru migranţii ce îi vor fi returnaţi. Orice degradare a drepturilor omului în Turcia pune astfel sub semnul întrebării acest acord.

Raportul Comisiei Europene din luna septembrie asupra progreselor Turciei în vederea aderării la UE ar putea să ia act de unele evoluţii pozitive (cooperarea pentru descurajarea migraţiei clandestine) dar, pentru a merge mai departe în privinţa liberalizării regimului de vize, Turcia trebuie să demonstreze că respectă integral standardele statului de drept.

Libertatea presei trebuie garantată, orice încălcare a acesteia fiind în contradicţie cu nevoia de a asigura dreptul la informaţie.

Combaterea tentativei de lovitură de stat trebuie să fie făcută cu respectarea drepturilor omului şi în deplin acord cu principiul proporţionalităţii. Eventuala introducere a pedepsei cu moartea în Turcia ar fi în contradicţie cu Protocolul nr. 13 la CEDO pe care această ţară l-a semnat şi ratificat ca parte a angajamentelor asumate anterior deschiderii oficiale de negocieri cu UE în 2004. O asemenea decizie ar periclita semnificativ relaţia UE cu Turcia. Libertatea presei trebuie garantată, orice încălcare a acesteia fiind în contradicţie cu nevoia de a asigura dreptul la informaţie.

Bilanţul măsurilor ulterioare datei de 15 iulie este impresionant: 11.000 de persoane arestate, din care 979 judecători şi procurori şi peste 6000 de militari, dintre care 103 cu rangul de general sau echivalent; 8777 poliţişti suspendaţi; 30 de prefecţi înlocuiţi dintr-un total de 81; 1043 instituţii private, 626 instituţii de învăţământ, 1229 asociaţii, 19 sindicate şi 35 de spitale închise; un număr total de peste 60.000 de funcţionari publici, soldaţi, magistraţi, profesori suspendaţi din funcţie. Dreptul la un proces echitabil să fie pe deplin respectat în acest context.

Declararea stării de urgenţă în Turcia timp de 45 de zile înseamnă că Preşedintele are dreptul de a impune decrete care trebuie aprobate de Parlament în ziua emiterii, iar aceste acte nu pot fi cenzurate de Curtea Constituţională. Există îngrijorări legitime referitor la respectarea principiului separaţiei puterilor pe întreaga durată a stării de urgenţă. Starea de urgenţă înseamnă, de asemenea, puteri practic nelimitate pentru instituţiile statului care pot avea ca efect suprimarea libertăţii presei şi a drepturilor omului. Măsura de a extinde arestul preventiv de la 4 la 30 de zile este excesivă.

Intenţia declarată a Turciei este de a deroga temporar de la CEDO. Nu este însă clar, cel puţin deocamdată, dacă sunt întrunite condiţiile de aplicare a normei care permite o asemenea derogare, respectiv un „pericol public care ameninţă viaţa naţiunii”. O comparaţie între acest gest al Turciei şi gestul similar al Franţei, generat de atacurile teroriste din noiembrie 2015, nu se justifică, deoarece măsurile luate până acum în Turcia sunt discutabile din punct de vedere al principiului proporţionalităţii şi pentru că în Franţa separaţia puterilor a funcţionat la standarde normale şi după anunţul derogării temporare de la CEDO.

Autorităţile române ar trebui, în relaţia cu Turcia, să pună accent pe valoarea demnităţii umane, pe drepturile omului şi pe respectul pentru democraţie şi statul de drept. 

Poziţia Turciei referitor la unele instituţii de învăţământ din România este cunoscută. Poziţia de principiu a autorităţilor române ar trebui să fie că orice astfel de instituţie care nu contravine ordinii publice şi a fost acreditată de autorităţile competente poate funcţiona pe teritoriul României, fără niciun fel de restricţie din partea statului român sau al unui stat terţ.

Autorităţile române ar trebui, în relaţia cu Turcia, să pună accent pe valoarea demnităţii umane, pe drepturile omului şi pe respectul pentru democraţie şi statul de drept. Prin respectarea drepturilor omului, Turcia poate dovedi în viitorul apropiat că este o democraţie funcţională, capabilă să facă faţă oricărei tentative de răsturnare prin forţă a autorităţilor legitime, precum şi provocărilor de securitate din regiunea în care se află.