Opinia unei „slugi plătite de Soros“ să-l atace pe Marian Munteanu

Aşa cum anticipam, simpatizanţii lui Marian Munteanu şi postacii de serviciu PNL m-au pus la zid pentru articolul „De ce Marian Munteanu este un pericol pentru democraţie“.

Cel mai des am fost catalogat ca fiind o „slugă plătită de Soros să-l atac pe Marian Munteanu“ sau „sluga PSD“, n-au lipsit, însă, nici acuzaţii mai grave, de genul că sunt un „criminal“ din cauză că susţin dreptul femeilor la avort. Despre valul de înjurături ce să mai spun...

În schimb, pentru cititorii care doresc să se uite mai atent la ceea ce se-ntâmplă pe scena politică şi nu îşi pierd timpul să înjure jurnaliştii care n-au aceleaşi păreri cu ei, fac următoarea observaţie: nu am văzut în ultimii 25 de ani o campanie de promovare mai amplă din partea televiziunilor de ştiri faţă de un „reprezentant“ al societăţii civile aşa cum se-ntâmplă acum în cazul lui Marian Munteanu. Nicuşor Dan n-a beneficiat nici de 1% din atenţia acordată lui Marian Munteanu, deşi are un program pentru Bucureşti bine structurat şi se luptă de ani buni cu politicienii corupţi din administraţia Capitalei.

De ce i se acordă atât de mult credit şi atenţie unui personaj cu un traseu politic ciudat? (Explicaţie: Marian Munteanu este un fost luptător anticomunist, un apărător al tinerei democraţii româneşti de la începutul anilor 90, care ajunge în doar câţiva ani să se alieze cu Virgil Măgureanu, omul care alături de Ion Iliescu, a contribuit din plin la aruncarea României într-o tranziţie mocirloasă din care nici acum n-am reuşit să ieşim în totalitate.)

Pentru că sunt „o slugă plătită de Soros să-l atac pe Marian Munteanu“ am să continui să explic de ce îl consider pe fostul lider al Pieţei Universităţii şi colaborator al lui Virgil Măgureanu un pericol pentru democraţie.

Marian Munteanu era până mai ieri un personaj periferic în dezbaterea publică, ale cărui atitudini şi convingeri politice naţionaliste, antieruropene, mistic-ortodoxe, cu puternice tente legionare îşi găseau rezonanţă în rândul unui public restrâns. Din păcate, unui astfel de personaj, PNL – un partid cu o tradiţie democratică de peste 150 de ani – îi oferă o legitimitate nemeritată la nivel naţional şi îl face credibil în ochii opiniei publice. Era suficient ca liderii partidului să studieze colecţia revistei „Mişcarea“, din anii 90, oficios al formaţiunii „Mişcarea pentru România“, organizaţie a lui Marian Munteanu, pentru a-şi face o imagine despre cum gândeşte acest individ.

Din nefericire, Marian Munteanu va câştiga capital politic şi de imagine indiferent de rezultatul din alegerile locale. Dacă va ajunge Primar general se va prezenta ca personajul (mesianic) menit să aducă schimbarea clasei politice, iar dacă o să piardă, o să arunce eşecul pe seama unei conspiraţii a politicienilor corupţi din PNL şi de aiurea. În ambele situaţii, în jurul lui se vor cataliza reprezentanţii unor curente politice extremiste, naţionaliste şi antieuropene. Cetăţenii României vor fi împărţiţi, de susţinătorii lui Marian Munteanu, în buni şi răi, pe criterii nedemocratice: de credinţă, de orientare sexuală, de etnie etc. Şi nu în ultimul rând, România va intra în zona gri a democraţiilor europene (unde se plasează în acest moment Ungaria), care ne va izola din punct de vedere internaţional.