O chestiune de control – jurnalişti şi politicieni în interviurile cu politicieni de la televizor

Este interacţiunea dintre jurnalist şi politician un joc de reciprocitate, de luare şi pierdere a controlului cu rezultate neprevăzute? Cum afectează diferenţele de cultură şi politică felul în care jurnaliştii şi politicienii joacă şi interacţionează în faţa unei audienţe de masă?

Interviurile de succes de la televizor depind de tenacitatea jurnaliştilor care sunt mânaţi de dorinţa de a ajunge la adevăr şi de puterea unui jurnalist de a îl ridica sau distruge pe cel intervievat. Însă interviurile politice sunt evenimente media care au fost puse în scenă de o organizaţie media. Aşadar, ele urmează o „logică a mediei“ şi nu o logică politică în alegerea subiectului, a persoanei intervievate şi a dramaturgiei evenimentului. Acest articol compară strategiile de comunicare a jurnaliştilor şi a politicienilor intervievaţi în Marea Britanie şi Olanda.

Cum succesul sau eşecul în interviuri pot afecta cariera unui jurnalist sau unui politican, stilul şi conţinutul trebuie să fie precise şi clare. Jurnalistul poate încălca regula bunului simţ, presând pentru informaţie prin acuzaţii, iar politicianul trebui să fie precis în răspunsuri. Un aspect demn de luat în calcul este conflictul dintre rolurile şi interaţiunile dinainte de a intra pe platou şi din timpul filmărilor.

Sistemele politice şi media în Marea Britanie şi Olanda sunt diferite în multe privinţe. Dar interviurile politice sunt un mod de a contesta arena politică şi a te lansa în jocurile de rivalitate foarte necesare în democraţiile consacrate. Analiza se axează în principal cum cei doi jucători pot controla cele două resurse cheie într-un interviu: timpul şi conţinutul. Ipoteza este că cultura politică – o orientare către consensual în Olanda şi una antagonică în Marea Britanie – afectează balanţa dintre cooperare şi conflict dintr-un interviu politic. Factori ce trebuie luaţi în calcul sunt statusul jurnalistului şi politicianului, gradul de submisivitate şi respect a jurnalistului faţă de politician şi dacă politicianul este de la guvernare sau din opoziţie. Variabile ce trebuie măsurate sunt timpul de răspuns în secunde şi modul în care se face luarea cuvântului, natural sau prin întrerupere, care poate avea succes sau nu. Măsurarea conţinutului se face prin tipul întrebării şi tipul conţinutului. Un alt aspect important este cine a „câştigat“ interviul.

Rezultatele după studierea a 14 interviuri din Marea Britanie şi a 10 interviuri din Olanda sunt că interviurile politice în cele două regate au aceeaşi durată, cu diferenţa că în Olanda luările de cuvânt sunt mai frecvente. Politicienii din Olanda răspund unei întrebări în medie în 16 secunde, în timp ce politicienii britanici răspund în 26 de secunde. În Marea Britanie, doar 30% din luările de cuvânt au loc în mod natural, în timp ce în Olanda procentajul este 50%. Interviurile britanice sunt mai mult un câmp de luptă, 50% dintre întreruperi îi stopează răspunsul politicianului, în timp ce 35% dintre întreruperi nu au succes. În Olanda 81% dintre întreruperi au loc de comun acord, în notă cu modelul consensual al culturii politice democratice din acea ţară.

Referitor la tipul de întrebări, în Marea Britanie 65% dintre întrebări sunt închise, cu scopul precis de a extrage o poziţionare clară. În contrast, în interviurile olandeze 60% dintre întrebări sunt un mix între întrebare închisă şi deschisă.

Jumătate dintre interviurile politice studiate nu au avut un câştigător. Din cealaltă jumătate, politicienii ies câştigători în 33% din cazuri, iar jurnaliştii doar în 16% din cazuri.

În concluzie, ipoteza cum că interviurile politice sunt asemănătoare tipului de sistem politic stă în picioare: în Olanda consensual, iar în Marea Britanie conflictual, câştigătorul ia totul.