O carte poate schimba o lume

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

O carte poate schimba o lume. E o idee care nu îmi aparţine, au spus-o mulţi alţi învăţaţi înaintea mea, dar subscriu din toată inima la acest lucru. Şi cred că Sărbătorile de Paşte sunt un răgaz cum nu se poate mai bun pentru a ne întoarce spre sine. Putem transcende înţelesul pe care ni-l oferă şi să vorbim despre sensul Reînvierii sau putem să privim totul ca pe câteva zile libere în care putem fi liniştiţi cu noi înşine.

Oricum le-am privi, cred că nu ar trebui să ne lipsească o carte. Pentru aceste momente mi-am pregătit o listă de cărţi, un top 10 deşi nu există o ierarhie specială. Sper ca măcar una dintre ele să vă inspire şi să vă ofere câteva momente de linişte şi bucurie bine meritate.

1. „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, de Petre Ispirescu

E unul dintre basmele fundamentale pe care le avem şi pe care deşi îl citim copiilor el se adresează întrutotul adulţilor. Din păcate pentru cariera academică a acestei lucrări, ea este privită în general mai mult ca o poveste şi nu ca interogare profundă a relaţiei vieţii cu moartea. Vă recomand să însoţiţi lectura basmului cu comentariile lui Constantin Noica, iar pentru temerari o incursiune în lumea lui Mircea Eliade. Este un moment cum nu se poate mai bun pentru întrebări despre propria noastră fiinţă.

2. „Catrene”, de Omar Khayyam

Frumuseţea ascunsă a matematicii în lirismul unui filosof şi matematician persan. Khayyam a fost ceea ce numim astăzi un intelectual cu vocaţie davinciană doar că l-a precedat pe renascentistul perfect cu câteva sute de ani. Fascinaţia pe care mi-o produc catrenele lui Khayyam derivă cu siguranţă din dorinţa de a atinge esenţele, pe care o simţi din versurile sale. Vă recomand să priviţi catrenele nu ca pe simple poezii, ci mai degrabă ca idei filosofice versificate.

3. „Maestrul şi Margareta”, de Mihail Bulgakov

Bulgakov este pentru mine cel de-al treilea depozitar al sufletului rus după Dostoievski şi Tolstoi (e o părere de neofit în ale literaturii şi nu vreau să începem o dezbatere despre Gogol şi Gorki, e o simplă listă a propriilor mele gusturi literare în definitiv, aşa că vă cer răbdare şi înţelegere).

“Maestrul şi Margareta” face atât de multe conexiuni în mintea mea, încât cu foarte puţine ezitări aş numi-o una din cărţile marcante ale acestei părţi de lume. Trimiteri la provocarea diavolului şi la iubire, călătorii în timp în Ierusalemul lui Iisus şi nuanţe care uneori îmi amintesc de lumile fantastice ale lui Gabriel Garcia Marquez sunt doar câteva motive pentru una dintre lecturile care merită recitită oricând.

4. „Cântarea Cântărilor”, Vechiul Testament

Cel mai bun leac pentru tristeţe.

5. „Balade vesele şi triste”, „Migdale amare”, „Parodii originale”, de George Topîrceanu

Îmi plac poate pentru că sunt din Iaşi, poate pentru că atunci când vezi unde a locuit şi a scris Topîrceanu îţi dai seama că bojdeuca lui Creangă îi părea un palat, poate pentru că teii Iaşului au început să dispară, poate pentru că Topîrceanu a luat tot cabotinismul, mizantropismul şi bigotismul nostru şi le-a transformat din nişte neologisme răutăcioase în dulceaţa ironiei moldoveneşti.

6. „Oscar şi tanti Roz”, de Eric Emmanuel Schmitt

Emoţionantă şi plină de înţelepciune, nuvela lui Eric Emmanuel Schmitt e mai mult decât o lectură plăcută de weekend. E o poveste despre devenire şi provocările ei. Vă recomand cu aceeaşi căldură şi transpunerea în scenă de la Teatrul Bulandra, cu Marius Manole şi Oana Pellea, dacă stagiunea o mai include.

7. „Don Quijote de la Mancha”, de Miguel de Cervantes Saavedra

Nu a mai rămas nimic de spus despre Don Quijote decât că trebuie să o citiţi şi să o recitiţi. Fiecare nouă trecere prin paginile lui Cervantes dezvăluie noi înţelesuri şi sensuri.

8. „Viaţa pe un peron”, de Octavian Paler

Scriitorul Paler a fost deseori obturat de publicistul Paler. Memoria publică însă nu poate să nu îi facă dreptate, pentru că în paginile cărţilor sale regăsim angoasele, patimile, defectele şi îndoielile care ne macină pe fiecare dintre noi. O recomandare pe care aş numi-o de suflet.

9. „Mozart”. Scrisori.

Uitaţi de geniul muzicianului şi o să descoperiţi cum omul din spatele poveştii universal cunoscute a învăţat să privească greutăţile vieţii cu zâmbetul pe buze. Şi ca să îl citez pe Dan C. Mihăilescu, e o carte recomandabilă taţilor de băieţi.

10. „Spuma zilelor”, de Boris Vian

Alchimia dragostei. Universul e întors pe dos că să putem să îi redescoperim înţelesurile. Suprarealism la prima mână. Un roman de dragoste, dar care sfârşeşte prin a fi o poveste despre sufletele noastre.

Închei aici această listă a “păcatelor” mele literare care e posibil să îmi atragă şi câteva critici. Mi se spune des că am intrat în politică şi am uitat să îmi schimb şi nivelul discursului. Că vorbesc ba prea articulat, ba cu prea multe neologisme şi, că mai ales, nu cobor nivelul celor spuse de mine pentru o targetare cât mai largă. Neologismele îmi sunt combătute cu o romgleză perfectă. Poate au dreptate specialiştii, poate nu… Dar mai presus de aceste argumente cred că fiecare dintre noi trebuie să ne respectăm pentru ceea ce suntem şi abia atunci putem să îi respectăm pe ceilalţi cu adevărat. Vă doresc Sărbători Fericite!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite