Mihai Răzvan Ungureanu, la Adevărul Live: Mă necăjeşte să aud des că României îi trebuie un preşedinte de dreapta. Este fals

Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, preşedintele Forţei Civice (FC), a vorbit, la Adevărul Live, despre cei doi ani de guvernare ai lui Victor Ponta, despre căderea Guvernului Ungureanu, dar şi despre conflictul din Ucraina.

Principalele declaraţii ale fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu:

Despre situaţia din Ucraina

Aţi vorbit cu preşedintele Traian Băsescu despre ce se întâmplă în Ucraina?

Nu. Ceea ce v-am spus atunci este o interpretare de bun simţ. Federaţia Rusă va exista şi după Putin, aşa cum şi România va exista după Băsescu. Noi suntem ţară de graniţă. De modul cum ne comportăm depind multe lucruri în jur: cum reuşim să avem un dialog strategic cu aliaţii în ceea ce priveşte Republica Moldova, alertată militar pe seama evenimentelor din ultimele zile. Federaţia Rusă este implicată şi ca agresor şi ca factor de întreţinere.

Mai văd un lucru întâmplăndu-se: la un moment dat, Federaţia Rusă va căuta căi de comunicare în Occident. Marile Puteri acţionează cu multă prudenţă. China, Japonia nu sunt state care să se grăbească în a lua decizii. Probabil că acest conflict va fi prextextul anagajării unui program de reformă a Naţiunilor Unite. ONU nu reuşeşte să aplaneze un conflict în Ucraina.

Aşadar, opţiunile pentru o Românie care să se  comporte ca Polonia există. Ce constant azi este că România se crispează pe propria poziţie. Este puţin vocală. Această crispare nu este binevenită. Poţi şi greşi în raporturile internaţionale, dar acum merită să ridici vocea pentru că este nevoie de linişte, de pace şi stabilitate. Cum se va ajunge, este dificil.

Nu văd de ce România nu ar ridica vocea împotriva procesului de regionalizare. Kievul este dispus să discute despre federalizarea Ucrainei. Luna aceasta este importantă pentru prezidenţiale. Iulia Timoşenko aşteaptă ca Petro Poroşenko să pice în propriile greşeli. Deocamdată suntem tăcuţi, dar trebuie să sperăm că viitorul preşedinte al Ucrainei va ţine cont de o minoritate din propria ţară.

Despre discursurile interne

Discursul public e acaparat de teme de subsol. Românii sunt preocupaţi de cancanuri ieftine, de discursuri presărate cu invective, pe subiecte care nu ţin de interesul naţional, care ar trebui să se axeze pe ce se întâmplă în Ucraina. Uitaţi cum văd lucrurile: ne este foame, dar nu ne preocupăm cum facem rost de hrană, ci ne axăm pe calitatea margarinei. Peste tot unde merg, mă întâlnesc cu oameni. Majoritatea oamenilor politici se întâlnesc cu susţinătorii în săli închise. Lumea îmi spune clar că s-a săturat de politică. Omul politic, formator de opinie, nu-şi mai stăpâneşte comportamentul. Oamenii politici au devenit aroganţi.  Autorităţile vorbesc pe multe voci, citând partituri diferite.

Ucraina este de fapt în război civil. Ucraina nu e membru NATO. Articolul 5 interesează membrii alianţei. Motivul pentru care Republica Moldova a cerut propriilor trupe să fie atente la graniţa cu Ucraina ţine de această extindere. În ceea ce priveşte Ucraina, Federaţia Rusă s-a ales cu cel mai puternic inamic pe care îl va avea vreodată.

Sfatul cel mai bun pe care îl primim de la oficialii cu viziune politică, cei străini, este: bazaţă-vă pe voi în primul rând. La nivelul electoratului nu avem o imagine clară a ceea ce înseamnă Parlamentul European şi instituţiile sale. Se va întâmpla însă ca pe seama numărului mic de votanţi, în proporţie de 20%, să apară reprezentanţii partidelor politice extremiste. De exemplu, Jobbik în Ungaria. Toate aceastea sunt şi partidele care au aplaudat la scenă intrarea Rusiei în Ucraina. Acesta lucru ne îngrijorează. Europa poate să fie mai unită, pentru că pericolul din est este real. Singurul mod în care UE poate face faţă pericolului rus este supraintegrarea.

Schengenul este un proiect al integrării interne al unei Europe mai puternice. Trebuie recreat sentimentul de solidaritate. În viitorul Parlament măcar o pătrime din partide vor ţipa împotriva UE.  

Facem un mare deserviciu alegerilor europarlamentare acoperind tot felul de mărunţişuri. Astăzi , de exemplu, unul din deputaţii PMP nu a putut să fie adus în faţa justiţiei din lipsă de cvorum. Mi se pare jalnic. Acesta este un subiect important  de dezbatere naţională şi europarlamentară pentru că acest domn a fost pe listă la europarlamentare. Avem nevoie de europarlamentari, de oameni care ştiu să apere Europa. Nu poţi apăra banca cu hoţi, cu oameni care bat. Alegerea candidaţilor este deficitară.

Despre căderea Guvernului Ungureanu

Nu am cum să mă bucur că USL a venit la guvernare. Ceea ce se întâmplă e catastrofal. Sunt fericit că s-a întâmplat aşa. Sunt fericit că viaţa mi-a oferti ocazia să reîncep lupta politică fără să fi avut capacitatea de a merge cât mai profund în ţesutul naţiunii, pentru a vedea în celula comunităţii ce înseamnă de fapt România. Prima constatare e banală: distanţa enormă dintre clasa politică şi popor. Nimeni nu o acoperă, cu excepţia  anilor electorali.

A doua mare constatare: lumea nu se mai lasă păcălită. Se uită în ochii tăi şi cer explicaţii: Dacă ai fi tu, cum ai rezolva? S-au săturat de figurile vechi. În general, refuză o generaţie.

Vorbiţi exact ca domnul preşedinte

Nu ştiu dacă eu vorbesc la fel ca el sau el ca mine.  Lumea este severă. Are discernământ. Vorba potrivit căreia populaţia votantă are memorie scurtă este falsă. Nu aparţin generaţiilor politice a le căror termen de funcţionare s-a terminat. Majoritatea clasei politice care face politică din anii '90 le datorăm intrarea în UE şi NATO, dar tot pe seama lor vedem şi cele mai mari nenorociri, de la corupţie politică până la orbire administrativă. Nu am cum să fac parte dintre ei.

Pe premierul Ponta în ce generaţie îl plasaţi?

Generţia politică nu trebuie luată după vărstă. Sunt oameni la 60 de ani proaspeţi în gândire, de exemplu, domnul Andrei Pleşu. Sunt oameni care ajung statui. Majoritatea oamenilor politici nu au ambiţia de a rămâne în istorie. Citeam zilele trecute un interviu al unui om politic care îşi refuză pensia politică. Nu mă refer la domnul Ion Iliescu. Cine are senzaţia că poţi ajunge în politică doar pentru că ai o biografie de partid, se înşală.

De ce îi datorez multe lui Pleşu? Când era ministru de externe, eu eram lector la Iaşi. Pe mine nu politica m-a făcut. Acum te pune sus, mâine jos. Dar dacă ai o meserie, ai pe ce te rezema. Majoritatea oamenilor politici nu au profesie. Au ieşit de pe băncile şcolii şi în puţine situaţii au mai justificat diploma.

Îşi acoperă mediocritatea cu bla bla politic. Psihologii numesc situaţia evazionism, dar există o atitudine clinică ce vine odată cu evazionismul. Ca să nu se vadă problemele gesticulează, ţipă. Trebuie să i se pună capăt acestei clase politice. Nu sunt ca ei, ci vin cu o meseri pe care am onorat-o. Nu vin în politică pentru a ajunge pe drumul scurt al demnităţii publice.

 Despre relaţia cu Victor Ponta

Părea că aveţi o relaţie personală, după care aţi ajuns la imposibilitatea de a mai dialoga.

Înainte să fiu prim-ministru am fost director SIE. Singurul om cu care nu m-am putu întâlnit în cei 5 ani de mandat a fost Crin Antonescu. Este normal ca un serviciu de informaţii, prin directorul său, să ţină legătura cu toată lumea. Face bine şi clasei politice şi serviciului. Pe Victor Ponta l-am văzut în câteva rânduri. Discursul de la votul de investire a fost ok, dar nu-mi făceam iluzii că se va instala un fel de primăvară politică. Mă aşteptam la încruntări.

Problema Guvernului Ungureanu nu a fost USL, ci fragilitatea coaliţiei aflate la guvernare şi alimentată de poftele personale ale unor personaje de vârf.  După ce Boc şi-a prezentat demisia, unii au avut depresii profunde că au plecat de la guvernare.

Despre bilanţul Guvernului Ponta

O guvernare dezlânată: mult circ şi puţină pâine. Din păcate, o guvernare fără credibilitate, cu miniştrii care au intrat în penal, miniştrii care au trebuit să plece. Un guvern incoerent în decizii: nu ştie stânga ce face dreapta. Un guvern care gândeşte în termenii campaniei electorale: petec lângă petec, soluţii mici la probleme mari. Este o guvernare care nu mai are efect în străinătate. O guvernare lipsită de bunul simţ elementar al omului modern. Vrei o ţară de bun simţ, trebuie să ai şi tu bun simţ.

Trebuie să fii calm, lucid. Nu dau lecţii. Omul politic trebuie să fie un model al proiectului, capabil să reprezinte România şi genul de om care atunci când intră în şcoală copiii să se ridice fără să le spună profesorul. Mă necăjeşte că aud des că României îi trebuie un preşedinte de dreapta. Este fals. România are nevoie de un preşedinte reprezentativ. Când voi fi preşedinte, voi fi deasupra partidelor. Când eşti preşedinte, eşti şi al celor care te-au votat şi al celor care nu te-au votat.

În 2004, când a devenit Traian Băsescu preşedinte, dumnealui era de stânga. Proiectul lui Băsescu nu e de stânga sau de dreapta. Nu gândeşti în termenii ideologiei.

Traian Băsescu are o viziune de dreapta accentuată

Ceea ce trebuie să facă un preşedinte e valabil pentru toţi. Afilierea mea de dreapta nu va dispărea când voi lua votul. Nu cred că, în afară de domnul Ion Iliescu, a mai  citit cineva Marx.
 
Despre profilul unui preşedinte

Trebuie să ştie Constituţia care sunt limitele sale, trebuie să ştie până unde se întinde. Trebuie să aibă experienţa instituţională. Îţi trebuie practică. Nu e suficient să citeşti un ziar. Trebuie să ştii ce înseamnă sistemul de apărare naţională, de securitate.

Aici vă potriviţi cu preşedintele Băsescu

E bine, deşi s-a dovedit că nu ne cunoaştem foarte bine. Sunt onorat de cei care şi-au pus încrederea în mine. Românii îşi vor alege preşedintele pe care şi-l doresc.

De la stânga la dreapta: Mihai Răzvan Ungureanu, de vorbă cu jurnaliştii Liviu Iolu (plan secund) şi Dan Marinescu