Mai este politica internă sursă pentru siguranţa naţională?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Amatorismul cu care se iau decizii importante, lipsa de analiză, promovarea în diverse poziţii a unor persoane care nu au competenţele necesare sunt factori care amplifică gradul de risc cu care se confruntă România într-o lume din ce în ce mai tulbure şi mai impredictibilă.

Sunt decizii importante care surprind societatea, economia, instituţiile fundamentale ale statului. Revoluţia fiscală, salarizarea, legile justiţiei, modificarea Codurilor Penal şi de Procedură Penală, revizuirea legilor siguranţei naţionale într-o comisie specială, elaborarea unui program de guvernare obligatoriu pentru următorii 20 de ani sunt teme care, fiecare în parte, ar avea nevoie de întreaga energie a unei naţiuni pentru a fi dezbătute. Modelul este acelaşi. Nu se ştie unde s-a discutat. Nu se ştie ce s-a discutat. Nu se ştie care vor fi efectele.

Evenimentul de la Piteşti a arătat încă odată că România este condusă spre alte vremuri, când activişti entuziaşti, ca şi astăzi, scoteau şoimii patriei şi pionierii la defilare în faţa notabilităţilor de partid şi de stat.

Dacă decizii fundamentale se iau pe picior, fără niciun studiu, fără nicio analiză, de unde poţi fi sigur că peste cinci minute nu se va decide invers din motive la fel de obscure ca raţiunile care au stat la baza primelor hotărâri?

Întoarcerea la rădăcina puternică de dinainte de `89 se vede cel mai bine în modul de luare şi comunicare a deciziilor importante, capitale pentru ţară. Se lasă impresia că undeva există un birou unde nu se stinge lumina niciodată. Acolo un om gândeşte pentru toţi ceilalţi la un loc. Le vrea binele. Plănuieşte lucruri importante. Apoi comunică ce este de făcut.

Dar un asemenea stil creează neîncredere şi impredictibilitate. Dacă decizii fundamentale se iau pe picior, fără niciun studiu, fără nicio analiză, de unde poţi fi sigur că peste cinci minute nu se va decide invers din motive la fel de obscure ca raţiunile care au stat la baza primelor hotărâri?

Mai ales în ceea ce priveşte domeniile în care partenerii strategici ai României sunt direct implicaţi. Administraţia Trump a mărit considerabil cheltuielile pentru a întări prezenţa americană, implicit a NATO, pe Flancul Estic al Alianţei, de la Marea Baltică la Marea Negră. Marea Negră a devenit un punct important în politicile de securitate ale Alianţei.

România, la rândul său, a arătat că alocă cei 2% din PIB pentru cheltuieli de înzestrare şi apărare aşa cum s-a angajat.

Dar legile siguranţei naţionale vor fi modificate în Parlament printr-o comisie specială, după modelul comisiei care a lucrat legile Justiţiei,în condiţiile în care există comisiile pentru Apărare care cu asta ar trebui să se ocupe. Inventarea de structuri noi politice care să aprobe în mare viteză texte de lege pe care nu şi le asumă nimeni nu este de natură să creeze încredere. În mod normal, Guvernul ar trebui să propună proiectele de lege, iar Ministerele şi instituţiile implicate să-şi prezinte punctele de vedere în susţinerea sau respingerea unor amendamente, asta înaintea dezbaterilor politice. Recent, o propunere legislativă iniţiată de 27 de deputaţi PSD, prin care se transferă industria de apărare de la Ministerul Economiei la Ministerul Apărării Naţionale a trecut de Senat, prima Cameră sesizată, fără ca prea multă lume să bage de seamă. Pe baza căror studii de impact? Cine va sigura finanţarea? Vor fi bani în plus alocaţi Apărării sau se va apela la cei 2%, caz în care se vor diminua brusc fondurile alocate înzestrării? Sunt chestiuni extrem de importante care vizează direct siguranţa naţională.

Mutarea unor asemenea subiecte în comisii speciale este o metodă prin care te faci că discuţi, dar în realitate nu există nicio dezbatere.

Care va fi arhitectura instituţiilor de securitate, a serviciilor secrete în urma modificărilor din comisia specială? Unde se dezbat toate aceste lucruri?

Mutarea unor asemenea subiecte în comisii speciale este o metodă prin care te faci că discuţi, dar în realitate nu există nicio dezbatere. Iar fără o dezbatere serioasă nu se poate ajunge la soluţii corecte pentru nevoile României, ci doar la punerea în aplicare a unor comenzi  care răspund intereselor de moment ale decidenţilor politici.

Mai este politica internă sursă pentru siguranţa naţională? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite