„Am şi eu satisfacţia că s-a găsit un fraier mai mare ca mine. Eu m-am pozat cu ţiganii, ăsta cu maimuţa”, a declarat Traian Băsescu despre Ludovic Orban.

Două comparaţii inexacte: una care vorbeşte despre străfundurile minţii prezidenţiale - ţigani = maimuţe; alta despre ierarhia fraierilor, în care Băsescu se alintă plin de modestie, rezervându-şi, singur, un subevaluat loc doi. Dar să ne uităm puţin în istorie - Traian a ţintit mereu locul 1.

Ce-l făcea pe Traian Băsescu, în 2009, să umble la braţ cu dansatoare rome şi „regi” autoproclamaţi? Goana după voturi, desigur, într-o campanie grea, când orice alegător conta, indiferent de etnie sau statut social. Toţi suntem egali, în faţa urnelor de vot. O ştie orice politician, fie el rasist sau - cum s-a văzut în ultimele săptămâni - maghiarofob.

Şi de ce a făcut Traian Băsescu, în 2010, o piruetă, răsucindu-şi coloana vertebrală la 180 de grade şi declarând că romii sunt mai hoţi decât el, Primarul Casei din Mihăileanu şi Ministrul Flotei? Pentru că alegerile trecuseră iar în goana după recuperarea popularităţii, cel mai facil drum nu e să faci ceva bun ci să ataci şi să foloseşti stereotipii la care rezonează cele mai adânci şi mai întunecate subterane ale mentalului colectiv.

Dar să revenim în prezent. Ce-l motivează pe Traian Băsescu să facă astfel de afirmaţii? Politic, nimic - îl putea înjura şi altfel pe Orban, a mai făcut-o. Şi atunci? Este vorba doar despre educaţia precară, de lipsa aderenţei la valorile europene pe care le-a clamat în toată cariera şi pe care nu şi le-a însuşit niciodată, oricât au vrut să ne convingă de asta el şi intelectualii de curte care l-au slujit dar nu l-au învăţat nimic. Sau, apud Gabriel Liiceanu:

„Aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta.”

Finalul carierei politice arată, deci, adevărata faţă a lui Traian Băsescu, dacă mai era nevoie să se dovedească - un politician nociv şi plin de prejudecăţi.