Legile Justiţiei. Care sunt hibele, ce urmează în Parlament şi ce poate face Klaus Iohannis

Comisia Iordache, în mijloc chiar cu Iordache

Săptămână viitoare, cele trei legi ale Justiţiei vor fi adoptate şi de Senat, în calitate de Cameră decizională, apoi se deschid două variante: ori Opoziţia le contestă la CCR, ori ajung pe masa preşedintelui Iohannis pentru promulgare. „Adevărul“ vă prezintă principalele puncte sensibile din cele trei legi.

Dezbaterea pe legile Justiţiei va fi reluată săptămâna viitoare în Comisia prezidată de Florin Iordache, după ce zilele trecute au fost adoptate de Camera Deputaţilor. Până luni dimineaţă, parlamentarii pot depune noi amendamente, pe care Comisia Iordache le va dezbate în decurs de o zi.  Miercuri sau cel târziu joi e programat votul final în plenul Senatului, acolo unde  pachetul legislativ va trece fără emoţii, în condiţiile în care UDMR votează alături de coaliţia PSD-ALDE.

Adoptate şi de Senat, legile pot fi contestate de Opoziţie la Curtea Constituţională, însă juriştii PNL şi USR vor avea mult de lucru pentru a demonstra neconstituţionalitatea legilor, chiar dacă proiectele au stârnit critici vehemente în societate. „Nu tot ce e imoral e şi neconstituţional“, a spus unul dintre parlamentarii liberali din Comisia Iordache.

Al doilea scenariu e ca Opoziţia, în acord cu preşedintele Klaus Iohannis, să nu conteste legile la CCR şi să le lase spre promulgare. Şeful statului ar avea la dispoziţie 20 de zile să le analizeze, apoi să le întoarcă în Parlament, spre reexaminare, ori să sesizeze el CCR. Dar, în contextul tensiunilor sociale, ar mai fi o variantă teoretică: în cele 20 de zile, preşedintele, în calitate de mediator, poate cheme toate părţile la masa negocierilor – Putere, Opoziţie, stradă- pentru un consens pe legile Justiţiei. Întrebat, la Bruxelles, dacă are de gând să se adreseze Parlamentului pe tema legislaţiei penale, şeful statului a spus: „Nu o să vă spun ce am de gând să fac, dar o să avem mai multe discuţii pe această temă“. Iată care sunt prevederile din cele trei legi ale Justiţiei care au stârnit critici masive în societate.

Legea 303/2004 privind statutul magistraţilor:

•  Preşedintele nu va mai putea refuza, nici măcar o dată, numirile propuse de CSM pentru  funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la Inalta Curte de Casatţie şi Justiţie.

Coaliţia PSD-ALDE susţine că în acest fel depolitizează funcţii-cheie în Justiţie. De partea cealaltă, Opoziţia susţine că Puterea l-a transformat pe şeful statului în simplu notar. „Ce vrem să facem din şeful statului? O simplă etichetă pe o uşă?“, a spus liberalul Cătălin Predoiu. 

Cât priveşte controversa privind procurorii de rang înalt - procurorul general, procurorul şef al DNA si procurorul şef al DIICOT – Comisia Iordache a decis că preşedintele are ultimul cuvânt de spus în procedura de numire şi de revocare.

• Un magistrat nu va mai fi suspendat din funcţie automat atunci când este trimis în judecată, decizia în acest sens fiind luată doar prin votul CSM. Practic, judecătorii penali ar putea împărţi dreptatea pentru alţii.

Forma actuală a legii prevede că un magistrat este automat suspendat din funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în momentul în care este trimis în judecată. PSD a adăugat doar un cuvânt, dar care schimbă radical sensul legii. Noua formă precizează că judecătorul sau procurorul trimis în judecată „poate fi suspendat de CSM“.

PSD a motivat această decizie prin intenţia de a acorda puteri sporite pentru CSM. Opoziţia a criticat vehement. „Vă daţi seama ce corect vor judeca judecătorii trimişi în judecată? Sau ce dosare bune vor face procurorii trimişi în judecată?“, a scris pe Facebook senatorul PNL Daniel Fenechiu.

• A fost eliminat cuvântul "independenţă" din articolul care defineşte activitatea procurorilor. În legea actuală, formularea e următoarea: "Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii". Noua formulare: "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."

Coaliţia PSD-ALDE a invocat faptul că aceasta este formularea din Constituţie. O analiză contrară PSD găsiţi aici.

Legea 304/2004 privind organizarea judiciară:

• Cea mai contestată modificare adusă legii 304/2004 în comisia condusă de Florin Iordache a fost înfiinţarea unei secţii de investigare a unor infracţiuni din Justiţie, care va funcţiona în cadrul Parchetului General şi va avea drept competenţe exclusive efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunile de corupţie şi infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei săvârşite de procurori şi judecători“.                                                                                                                                                    Argumentele care justifica infiintarea acestei sectii sunt prezentate de asociatiile profesionale: presiunea pe care o simt sau ar trebui sa o simta judecatorii in sala cand in anumite cauze din partea unor anumite parchete exista o anumita presiune. Trebuie sa fie o instanta independenta care sa faca parte din aceasta sectie", a spus Florin Iordache.  Pe de altă parte, liberalul Cătălin Predoiu a susţinut că magistraţii corupţi vor scăpa de DNA. „Se doreşte să se videze competenţa DNA de cât mai multe atribuţii. Voinţa legiuitorului este aceea de a goli DNA de cât mai multe competenţe. Nu are rost să ne dăm pe după piersici. Toată lumea vorbşte despre cât de dure sunt  instituţiile anticorupţiei, dar nimeni nu spune cât de dură este corupţia“, a spus Predoiu.

Legea 317/2004 privind funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii:

• Cea mai controversată modificare anunţată la legea privind funcţionarea CSM - scoaterea Inspecţiei Judiciare din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii - a fost abandonată în ultimul moment de către PSD. Iniţial, Florin Iordache a anunţat înfiinţarea unui Consiliu Naţional de Integritate a Judecătorilor şi Procurorilor, care numeşte şi revocă conducerea Inspecţiei Judiciare, organismul care se ocupă cu controlul procurorilor şi al judecătorilor.