Klaus Iohannis, primele eşecuri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preşedintele Klaus Iohannis
Preşedintele Klaus Iohannis

Klaus Iohannis s-a plasat singur în ipostaza bărbatului care îşi prinde nevasta înşelându-l pentru a treia oară şi i se adresează în felul următor: „’Tu-ţi zidirea mă-tii, femeie, ia aminte ce-ţi spun: tura asta te iert. Apoi te mai iert o dată, după care de încă două ori, da’ după aia termini cu prostiile astea, da?”. Desigur, domnul Iohannis foloseşte alte cuvinte, mult mai puţine.

Ni s-a spus că are nevoie de o lună de graţie după preluarea mandatului. De acord. Ni s-a spus că o sută de zile sunt prea puţin pentru evaluări. Şi le-a sărbătorit în tihnă. Ni s-a spus că are un alt stil de a face politică decât predecesorul său, mai calm, mai aşezat, mai puţin brutal. Bine. Cât să-i mai dăm? Şase luni? Un an? Cinci?

Pe mine prea puţin mă interesează stilul de a face politică al preşedintelui. Mult mai important este ca, indiferent de stil, acţiunile sale să aibă urmări – şi, dacă se poate, urmări benefice. Să stopeze abuzuri – reale sau potenţiale - ale altor instituţii, să corecteze legi proaste, să iniţieze reforme pe care să le urmărească până la implementare, nu să le enunţe şi să le lase apoi căzute între vagoane.

După consultările de luni cu partidele politice, a treia rundă de la preluarea mandatului, Klaus Iohannis şi-a început discursul cu ideea că, în ţara asta, lucrurile au început să se mişte în direcţia bună: Senatul şi-a corectat regulamentul în chestiunea imunităţii, a întors spre reexaminare legea finanţării partidelor, legea privind alegerile locale va fi adoptată până în vară. E un mod de a vedea doar partea plină a paharului. Să ne uităm însă şi spre cealaltă.

În pofida jurămintelor de la consultările anterioare, trei parlamentari au fost scăpaţi de Justiţie, graţie unor imunde jocuri politice: Vosganian, Borbely, Şova. Preşedintele n-a mai zis nimic despre asta. Fie primit!

Cu modificarea Constituţiei au cam dat-o cu toţii în gard. Preşedintele a luat act că partidele nu prea se înţeleg asupra calendarului şi le-a îndemnat „să se pună un pic mai bine de acord”. Treacă...

Despre pensiile speciale ale parlamentarilor a evitat cu străşnicie să aibă o părere, exact cum face şi premierul Ponta, deşi abuzul e vizibil din Lună: asta e o spagă din bani publici pentru sutele de actuali parlamentari care nu se vor mai regăsi pe liste la viitoarele alegeri. Bogdaproste...

Despre „ordonanţa traseiştilor”, pe care o catalogase ca fiind „nefericită”, nici n-a mai venit vorba, deşi Camera Deputaţilor i-a găsit o rezolvare năucitoare: a respins ordonanţa, dar a precizat în clar că „efectele ei juridice şi politice se păstrează în integralitate”. Amin...

Dar cel mai mare eşec al lui Klaus Iohannis şi al noului său mod de a face politică s-a înregistrat la Senat, în chiar ziua în care preşedintele îşi ţinea discursul: cu o covârşitoare majoritate, a fost aprobată legea privind alegerile locale. Preşedintele a salutat evenimentul, dar n-a spus nimic despre CUM au votat senatorii. Păi au votat ca primarii să fie aleşi într-un singur tur, iar şefii de Consilii Judeţene să iasă din negocierile dintre consilieri. Adică cea mai proastă dintre soluţiile posibile, care consacră automat o ruptură uriaşă între aleşi şi alegători. M-aş fi aşteptat ca preşedintele Iohannis să scoată măcar un diftong despre acest fapt, fie şi pentru a se putea remedia situaţia la Camera Deputaţilor. Nu a făcut-o. De ce?

Soluţia convine de minune atât PSD-ului, cât şi PNL-ului, dar în niciun caz electoratului. Este deja o axiomă că la alegeri într-un singur tur prima şansă o are primarul în funcţie. PSD are tot interesul să-şi păstreze actualii primari, inclusiv pe cei luaţi prin rapt cu ordonanţa traseiştilor. În 2012, PNL a pus candidaţi sub umbrela USL, la paritate cu PSD, şi prin urmare a obţinut mult mai mulţi primari decât a făcut-o vreodată când a candidat în nume propriu – deci şi liberalii au interes imediat pentru alegeri într-un singur tur.

Cum însă acum nu mai există un mamut precum USL şi forţele politice principale sunt mult mai echilibrate decât în 2012, apare evident că dispersia votului va fi mai mare şi vom avea mult mai multe cazuri de primari aleşi cu 15-25 la sută. Or, asta înseamnă un semnificativ deficit de reprezentativitate, o adâncire a faliei dintre politicieni şi alegători, atât de vizibilă şi de drastic sancţionată la votul din 16 noiembrie 2014.

Dacă ar fi să dau un nume la toată şmecheria asta, cred că i-aş zice „electoralism” - dar am impresia că aş plagia pe cineva. Chiar aşa, mai ţineţi minte cine a patentat termenul de „electoralism” şi l-a condamnat fără rezerve?

Cel care aşteaptă cu interes următoarea rundă de negocieri, după care încă două...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite