Iohannis – omul momentului

Recentele alegeri europarlamentare au confirmat câteva adevăruri cunoscute de toată opinia publică şi neluate în seamă de clasa politică: absenteismul, numărul imens de voturi autoanulate, scăderea drastică  a procentajului PSD etc. demonstrează că lumea s-a săturat de oameni politici corupţi, imorali, mincinoşi, atunci când nu sunt pur şi simplu mafioţi ori infractori de drept comun.

În urmă cu câteva săptămâni, după ce s-a înfiinţat PMP, a izbucnit un scandal legat de faptul că s-a primit în partid un baron local. Cum organele de conducere au confirmat primirea (din cauza grosimii portofelului, fireşte), unul din iniţiatorii mişcării, profesorul Papahagi, a demisionat. Într-o încercare de a-l face să revină, Cristi Preda a afirmat că noul partid doreşte să facă ,,politică, nu etică” – o demonstraţie indubitabilă a lipsei de înţelegere cu privire la rolul unui partid politic într-o societate democratică, şi totodată un revelator excelent al felului  cum văd politicienii români relaţia politică-etică.

Cele mai interesante două momente, dar care vin în răspăr faţă atitudinea anti-etică a majorităţii membrilor clasei politice, sunt legate de primarul Sibiului, Klaus Iohannis. În criza USL legată de decizia lui Ponta de a avea un vicepremier de la PC, Iohannis a demonstrat o fermitate ce a condus PNL la ieşirea din USL. Un PNL aflat la remorca PSD ar fi accentuat neîncrederea populaţiei în Antonescu, iar pe termen mediu ar fi reprezentat condiţiile perfecte pentru dispariţia PNL.

Al doilea moment este în contextul alegerilor din 25 mai. După aflarea rezultatelor estimate (14 la sută), preşedintele Antonescu a fost întrebat dacă îşi va respecta promisiunea de  a demisiona în caz că partidul nu obţine 20 la sută; ca şi în alte cazuri asemănătoare, el s-a făcut că plouă. În schimb, în dimineaţa zilei de luni, de la Sibiu vine bomba: Iohannis demisionează din conducerea PNL din cauza rezultatului slab. O mutare ce l-a năucit (a se citi: ucis definitiv) pe Antonescu şi l-a determinat să demisioneze şi el. Pregătirile congresului, aflate în toi, arată că sunt bune şanse ca acest partid istoric să se reformeze în jurul lui Iohannis. În plus, în caz că Antonescu va înţelege că nu e cazul să candideze, şi în caz că tensiunile interne nu se vor fi manifestat,  alegerea lui Iohannis în fruntea partidului va fi un moment de cotitură pe scena politică mioritică.

Desigur, pe moment, în presă se vehiculează tot felul de scenarii, dar părerea mea este că toată clasa politică va fi zguduită de furtuna numită Iohannis. Încrederea populaţiei în acest om modest, tăcut, serios, integru, încăpăţânat, deci complet diferit de majoritatea politicienilor mioritici, este atât de mare încât mulţi specialişti îl dau ca sigur câştigător al votului pentru alegerile prezidenţiale.

Dar nu numai dreapta va fi zguduită, ci şi stânga politică, adică PSD şi cvasi-partidele din jurul său. În mod cert, vor lansa manipulări şi diversiuni, Antenele îl vor bălăcări, va fi căutat la dosar şi i se vor număra ouăle, asta în caz că nu i se vor fabrica, pur şi simplu, dosare. Ponta, ce conduce PSD, este exact opusul lui Iohannis, ce ar conduce o dreaptă unită: un plagiator contra unui integru profesor de fizică; un pitic cu ambiţii de Titulescu contra unui om modest ce a refuzat să candideze pentru preşedinţia României în condiţiile în care nu avea întregul partid ca sprijin; un om al intereselor mafiote din economia României contra unui primar de 14 ani faţă de care nu există dovezi de corupţie; în fine, Ponta este cel mai exponenţial exemplu de nomenclaturist (fost sau actual) de Dorobanţi, şi al apropiaţilor fostei securităţi şi a colaboratorilor săi, în schimb, Iohannis provine dintr-o veche familie de saşi transilvăneni. În atari condiţii, l-ar alege cineva pe Ponta ca viitor preşedinte al României?