Uite, domnu’ prim-ministru e încarnarea lui Socrates la Brăila. Din 2006 până în 2007, în timp ce-şi rupea coatele muncind la Parlament, a făcut omul un masterat la SNSPA, trei cursuri postuniversitare la alte universităţi şi două cursuri de specializare la două universităţi americane. Deşi clar genial, săracul de el toată viaţa a fost în politică pentru ca nouă să ne fie bine. În 1992, fără nicio zi de experienţă, s-a sacrificat şi a devenit şef de birou senatorial. A strâns din dinţi, că doar posturile de felul ăsta erau în general ocupate de securişti sau de rudele lor, şi s-a jertfit pentru următorii şapte ani, timp în care a terminat şi o facultate particulară. Nu de construit, ci de studiat. În 1999, a zis că trebuie să obţină experienţă şi în privat şi, pentru câteva luni cât nişte decenii, a învăţat tot ce era de învăţat şi a decis că era gata de parlament. Unde stă din 2000. Pentru 10 ani, fiind plin ochi de experienţă, omul a fost preşedintele uneia dintre cele mai „productive“ comisii parlamentare - cea pentru politică economică, reformă şi privatizare. Lunile alea de experienţă în marketing l-au făcut favorit şi pentru postul de ministru al Economiei. A tras pentru noi ca boul la jug şi uite că a ieşit din nou cu pieptul în faţa gloanţelor şi a soroşiştilor şi s-a pus în fruntea ţării.

Cu demnitate a muncit pentru ca noi să trăim mai bine! Şi, da, e drept că fiică-sa şi nevastă-sa par că s-au pricopsit, dar şi ele sunt parte din noi.

Olguţa de la 16 ani se chinuie şi ea cu geniul şi cu politica. A muncit ca roaba la Vadim, unde a condus organizaţia de tineret a partidului cel mai sănătos la cap. Apoi, a muncit la un megaziar în Craiova şi a fost promovată, ca toţi PRM-iştii, pe merit, la vârsta de 25 de ani, în parlament. În CV-ul dânsei scrie că a publicat peste 10.000 de articole. Asta înseamnă că de la 4 ani şi până acum a publicat câte un articol în fiecare zi lucrătoare. Zeiţa poliglotă a jurnalismului mondial e o mare eCaterinca Teodoroiu. După două mandate în parlament cu Vadim, din dragoste de ţărişoară, de naţiune, de verticalitate patriotică, şi-a dedicat cariera celor pe care i-a înjurat cu spume în mandatele ei precedente şi care erau, vai de mama lor, favoriţi să câştige puterea. 

O eroină, ce mai încolo şi încoace, căci după declaraţia ei a donat partidului aproape o treime din averea pe care a strâns-o.

Experienţa ei profesională - jurnalistă timp de doi ani, e clar, a fost exact ceea ce aveam nevoie pentru primăria din Craiova. Şi nu numai că s-a sacrificat ea, dar şi fostul ei soţ a ieşit la înaintare şi a acceptat un post amărât de vicepreşedinte la ASF pentru care nu era calificat. Omul, şi el genial, că doar a stat cu Olguţa atâţia ani, a riscat să se facă de râs doar să ne ajute şi pe noi!

Doamna Dan reuşeste la 10 ani după terminarea liceului să finalizeze cursurile universitare ale Universităţii Ecologice - Oxfordul fabricilor de diplome din România. Peste numai trei ani, în perioada în care muncea non-stop la Consiliul Judeţean al lui tăticu’, îşi demonstrează şi ea genialitatea făcând un master în Managementul Afacerilor Publice Europene. În mod evident, geniul a pogorât asupra ei odată cu întâlnirea cu cel mai minunat conducător de PSD şi a dus la o transformare demnă de ţărişoara noastră plină de minuni. Doamna Dan nu este numai geniul Ministerului de Interne, dar este şi inspiraţia pentru orice secretară de şcoală de provincie, pentru orice vânzătoare de la o bancă de la colţul blocului care îşi doreşte să ajungă ministru.

Sigur că doamna Dan era conştientă că lumea o să cârcotească şi o să spună că e blonda lui Dragnea, dar ce contează ruşinea când ţara are nevoie de tine?

Guvernul lui Tudose este culmea geniului politic românesc. Oameni care nu au niciun fel de calificare sau de experienţă relevantă sunt miniştri, secretari sau consilieri de stat. Campionii universităţilor private de tot râsul şi ai cursurilor postuniversitare dubioase, academicienii lui Oprea şi ai SRI, toţi şi-au găsit locul în afacerea lui Daddy. E drept, oamenii ăştia sunt în marea lor majoritate de ani mulţi în politică. Sunt oameni care ştiu cum se face treaba/banul când eşti la putere. Sunt guvernul geniilor.