Guvernare mută. Doar 7 ministere au purtător de cuvânt. Comic de situaţie: „Faceţi solicitare scrisă dacă vreţi să aflaţi purtătorul de cuvânt!“

Guvernul Dăncilă are o problemă în ceea ce priveşte purtătorii de cuvânt. Aceştia lipsesc FOTO Mediafax

Doar 7 din cele 24 de ministere au purtător de cuvânt, deşi, de mai bine de un an, PSD pune toate eşecurile guvernării pe seama „problemelor de comunicare“. La solicitarea „Adevărul“, câteva ministere au cerut, absurd, chiar o solicitare oficială pentru a răspunde în scris dacă au purtător de cuvânt.

Surprinderea, fâstâceala, tăcerea şi chiar ironia sunt doar câteva dintre reacţiile stârnite în Birourile de presă ale ministerelor care formează Cabinetul PSD-ALDE, atunci când au fost întrebate dacă există vreo persoană responsabilă cu comunicarea instituţională. Doar şapte din cele 24 de ministere care alcătuiesc guvernul au în acest moment un om în funcţia de purtător de cuvânt: Ministerul de Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Ministerul Muncii şi Ministerul Comunicaţiilor. La Ministerul Agriculturii, situaţia a fost rezolvată prin delegarea unui consilier de stat pe această funcţie.

„Trimiteţi vă rog o solicitare pe email”, a fost răspunsul pe care reporterii „Adevărul“ l-au primit telefonic, deşi informaţia dorită consta doar într-un nume . Explicaţia? „Nu vă dă nimeni solicitarea la telefon pentru că nu ştim cine sunteţi“, ne-a comunicat o doamnă din Biroul de presă al Ministerului Turismului. O solicitare pe Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public a fost cerută şi de un reprezentant al Ministerului Transporturilor. Potrivit legii, răspunsul ar fi urmat să ajungă la public în 10 sau chiar 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de volumul de muncă necesar pentru colectarea informaţiei. În câteva cazuri, birourile de presă au încercat, însă, să ne explice că „orice nelămurire sau întrebare” poate fi rezolvată trimiţând un email către o persoană de contact menţionată pe site.

Oana Marinescu, consultant de comunicare strategică, fost purtător de cuvânt în Guvernul Tăriceanu, dar şi fost director general pentru Diplomaţie Publică în cadrul MAE, spune că înlocuirea purtătorului de cuvânt cu Biroul de presă este o iniţiativă greşită, munca biroului fiind una de echipă menită mai degrabă să susţină purtătorul de cuvânt, nu să îl excludă.

„Într-o democraţie, purtătorul de cuvânt joacă rolul de interfaţă între instituţie şi societate, incluzând aici publicul larg, presa cu care lucrează în mod direct şi publicurile specializate, a căror activitate depinde sau este legată de atribuţiile legale ale organizaţiei respective. Am auzit adesea persoane care au preluat funcţii publice şi care au spus că dacă au un birou de presă în cadrul instituţiei nu mai e nevoie de purtător de cuvânt. În cele mai multe cazuri, cel puţin în cazul unor instituţii mari, precum ministerele, este greşit. Biroul de presă face munca de echipă de care are nevoie un purtător de cuvânt, cum ar fi: preluarea solicitărilor de presă, solicitarea de răspunsuri, pregătirea răspunsurilor către jurnalişti, organizarea de evenimente, acreditarea ziariştilor, emiterea unor comunicate de presă, redactarea liniilor de mesaj. Dar este un rol la nivel de execuţie. Cel care poate da linia de acţiuni şi poate deschide cel mai eficient uşile ministerului, cel care poate avea un acces direct la ministru, cel care poate transmite mesajul în mod personalizat este purtătorul de cuvânt”, a explicat aceasta.

„Refuz al comunicării şi lipsă de transparenţă”

Ministere cu portofolii importante în guvern nu au încă purtători de cuvânt, departamentul lipsind cu desăvârşire şi de pe site-urile instituţiei. În cazul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, comunicarea se complică, fiind intermediată de centrală - singurul număr de telefon de pe site. Odată format, un robot te plimbă prin taste şi departamente: „Aţi sunat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Pentru informaţii generale şi petiţii, apăsaţi tasta 1. Pentru informaţii privind sistemul de pensii, apăsaţi tasta 2. Pentru informaţii privind ajutoarele sociale, alocaţiile apăsaţi tasta 3...”. În  final, am reuşit să luăm legătura cu un reprezentant al ministerului care ne-a făcut mai departe legătura cu Biroul de Presă.

Fără purtător de cuvânt sunt în acest moment Ministerele Justiţiei, Educaţiei, Finanţelor şi Mediului de Afaceri. Persoana din biroul de presă al Ministerului Mediului ne-a declarat că acolo nu a existat niciodată un om care să ocupe această funcţie: „Purtător de cuvânt? Nu avem. N-am avut niciodată“.

Oana Marinescu a precizat că aceasta este o situaţie frecventă în România şi că „guvernele care nu au avut o deschidere spre comunicarea instituţională responsabilă sunt cele care au preferat să nu aibă purtători de cuvânt şi să coboare nivelul comunicării la Biroul de Presă”. Mai mult, Oana Marinescu a adăugat că acest tip de comportament arată „lipsa de respect a demnitarilor şi a consilierilor lor pentru drepturile cetăţenilor şi pentru responsabilităţile ce le revin celor care deţin o funcţie publică”.

„Imaginea pe care o transmite un astfel de Guvern este de refuz al comunicării instituţionale şi de lipsă de transparenţă. Această imagine este congruentă cu mesajele transmise public de oficiali ai PSD care repetă adesea în declaraţiile lor că toate deciziile guvernării se iau la partid şi că miniştrii sunt responsabili doar în faţa partidului, precum şi cu informaţii neoficiale, pe surse, privind modul în care este controlată comunicarea de către partid”, a declarat consultantul de comunicare.

„Să soliciţi cerere în baza Legii 544, o utilizare abuzivă şi ridicolă“

Cererile în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public par să fi devenit cea mai utilizată metodă de a le răspunde la întrebări jurnaliştilor. Instituţiile publice îşi alocă, astfel, un termen de zece zile, cu o posibilitate de prelungire de maximum 30 de zile în funcţie de complexitatea răspunsului. Cu toate acestea, Oana Marinescu percepe o astfel de cerinţă ca fiind una „abuzivă” şi „ridicolă”.

„Presupun că este un tertip, care probabil că îi apără pe angajaţii Biroului de Presă. Ei nu pot să dea o informaţie presei, fără aprobarea superiorilor. Dacă ar răspunde direct că nu există purtător de cuvânt, probabil că ar fi daţi afară sau sancţionaţi. Desigur, este o utilizare abuzivă a legii şi este şi ridicol, pentru că tot ce ai de făcut este să verifici la Direcţia de resurse umane că a fost angajat un purtător de cuvânt de ieri până azi. Este o teamă de expunere publică. Dintr-o altă perspectivă, este un mod de tergiversare a furnizării unui răspuns care este la îndemână“, a explicat aceasta.

Fostul purtător de cuvânt al guvernului a mai adăugat că „mulţi miniştri fac multe confuzii în ceea ce priveşte comunicarea publică şi încearcă să controleze excesiv munca unui purtător de cuvânt”.