Legile Justiţiei, Pilonul II de pensii, taxa de solidaritate, legea salarizării, legea pensiilor etc. sunt mai rău decât rafalele de vânt şi ploaia de afară. În faţa coşmarului cotidian, amintirile copilăriei ne pot stârni un zâmbet, care să mai îndulcească vremea şi vremurile.

Pe la sfârşitul anilor ʼ80, în plină criză de alimente, energie şi carburanţi, pe litoralul românesc turistele poloneze aduceau un zâmbet şi un dram de speranţă românilor veniţi la mare cu bilete de la sindicat. Mâncarea era proastă, Pepsi primeai numai dacă dădeai chelnerului o şpagă, dar uitai de toate când apăreau turistele poloneze. Iar Eforie, plaja „la nudişti“, era epicentrul fericirii naţionale. Înalte, blonde, zâmbitoare, nudistele poloneze erau centrul atracţiei. Le vedeai de la primele ore ale dimineţii cum se îndreptau spre zona special amenajată pentru nudişti, locul unde îşi petreceau mare parte din zi. Erau, de cele mai multe ori, neînsoţite de jumătăţile lor conjugale, iar acest lucru le dădea un aer rebel. Pentru puştii de 13-14 ani era un moment de neuitat al vacanţei. Găurile din gardul de beton erau luate cu asalt, iar şuturile în dos şi palmele după ceafă primite de la paznicii zonei nudiştilor erau doar nişte mângâieri ale vântului.

Să fim totuşi un pic mai optimişti: vremurile rămân urâte, dar sigur vremea se va schimba!

Dar farmecul şi surprizele aduse de nudistele poloneze nu se limitau doar la atât. În genţile lor se găseau o parte din micile lucruri care aduceau fericire românului de rând: deodorante, săpunuri, farduri, rujuri, vată, dresuri, chiloţi, dulciuri, blugi, aparate foto ruseşti şi chiar radiocasetofoane. Erau shopul şi gospodăria de partid a românului de rând, care nu avea acces la beneficiile statutului de nomenclaturist. Geanta de plajă a nudistelor poloneze era mall-ul nostru contemporan. Bineînţeles, cele mai fericite erau româncele, care îşi puteau procura lucruri elementare pentru o femeie, produse devenite un lux în epoca comunistă.

Privind în urmă cu nostalgie, pot spune că nudistele din Polonia reuşeau ceva inimaginabil pentru România de azi: să mulţumească pe toată lumea. Bărbaţii şi puştanii erau fericiţi, mamele, soţiile şi surorile la fel. Ce politicieni buni ar fi fost nudistele poloneze! Din păcate, treziţi din nou la realitatea cotidiană, vom continua să ne amărâm zilele cu alde Tudose, Mişa, Dragnea, Toader, Tăriceanu etc. Să fim totuşi un pic mai optimişti: vremurile rămân urâte, dar sigur vremea se va schimba!