Euro-Ponta şi Arhi-Antonescu

Opoziţia dintre liderii USL pe tema amendamentului constituţional privind familia arată diferenţele de calcul politic ale respectivilor domni, dar şi un test al schimbului de mentalităţi din societatea românească.

Sfârşitul mediatic al săptămânii trecute a aparţinut liderilor USL. Am remarcat,  din discursurile lor, o diferenţă de viziune în privinţa amendamentului constituţional privind familia.

Domnul Crin Antonescu priveşte lucrurile prin prisma interesului superior al candidatului la prezidenţiale. Ştie că poporul, în majoritatea lui, are o încredere scăzută în lumea politică, dar este foarte sensibil la morala creştină. Aşa că susţine acest amendament, în speranţa că oamenii îl vor simpatiza şi vor ieşi la vot. Şi la referendum şi la prezidenţiale. Ba a mai şi atras atenţia că o eventuală legalizare a căsătoriilor gay şi a adopţiilor de copii ar atrage o reacţie negativă puternică din partea societăţii din cauza afectării statutului pe care românii îl atribuie familiei (declaraţia video este mai jos). Căci în gândirea politică, religiozitatea românilor poate fi un bun instrument pentru sporirea popularităţii electorale, dacă este folosit eficient.

Totodată,  riscul de a părea unora conservatorist sau fundamentalist este eliminat şi el, din moment ce susţine că este de acord cu parteneriatele gay civile, că amendamentul nu restrânge nici un drept, dar şi că nu ia deciziile funcţie de BOR, conform unei declaraţii făcute sâmbătă.  

Domnul Victor Ponta priveşte lucrurile din postura sa de actual şi, poate, viitor prim-ministru. Ştie că ţara sărăceşte pe zi ce trece şi că fără Europa nu ne putem permite nici măcar un trai pe împrumut. Aşa că, vrea sau nu, trebuie să pozeze în pro-european. Ceea ce implică, conform spuselor sale, mai puţine restricţii şi fundamentalisme, dar mai multe drepturi şi libertăţi. Plus,  conform ideologiei europene,  scăderea influenţei cultelor în deciziile Statului.

Însă premierul este prudent, pentru a nu pune în pericol alianţa şi succesul viitorului preşedinte, Crin Antonescu, care îi poate asigura rămânerea ca prim-ministru. De aceea spune că nu ne apucăm acum să legalizăm parteneriatele sau căsătoriile gay. Însă nici nu e bine să le punem frână prin Constituţie, care este mai greu de modificat, dacă interesul politic al Parlamentului o va cere, peste 5 sau 10 ani (am parafrazat din interviul susţinut vineri seara, postat mai jos).

Mai cred că premierul gândeşte şi pe acest termen mai lung. Peste 5-10 ani, raportul de mentalităţi din societate va fi, inevitabil, mai pro-european decât este acum. Argumente sunt din plin. Aşa că nu se ştie cât va mai conta „conservatorismul“  lui Crin Antonescu, dar cert este că „europenismul“ îi va putea da o mână de ajutor la viitoarele voturi. Aşa cum l-a ajutat şi pe Barack Obama, la al doilea mandat.

Aşa că nu m-ar mira o eventuală retragere a amendamentului. N-ar fi prima dată când politicienii s-ar răzgândi. Depinde însă ce contează mai mult în acest moment: capitalul electoral sau europenismul.

Căci, dragă frate cititorule, fie că eşti creştin sau nu, hetero sau homosexual, aici se aplică următoarea regulă:

În politică, măi nene,

Totul e negociere.

Pentru politician contează,

Atunci când mâna ta votează.

Ea îl duce la putere,

Şi-n structuri europene.

Închei, remarcând că acest amendament este şi un test-cheie pentru puterea de convingere a Bisericii, în faţa politicienilor. Hristos este, din nou, pentru a nu ştiu câta oară, în faţa lui Pilat. De această dată, care va fi răspunsul?

Declaraţie Crin Antonescu

Declaraţie Victor Ponta