Eu sunt sudist. Tu eşti centrean?

Imagine

Am o problemă cu proiectul de regionalizare. Mi se pare croit artificial, din vârful pixului. Iar discuţiile din jurul lui nu reuşesc să închege o dezbatere serioasă, ci doar o serie de contre pe tema „cine va fi capitala cui”.

E cam puţin şi cam superficial pentru un asemenea act important: totuşi, se redesenează harta ţării, se croiesc noi identităţi şi noi apartenenţe. Pe termen lung. Or, mi se pare că felul în care politicienii s-au repezit la harţă pe tema „dreptului” unui oraş sau al altuia de a fi capitala regiunii sună prost: asta-i problema, restul s-au rezolvat? E un pic ridicol şi tipul de argumentaţie folosit de primari: sunt „argumente” care nu văd mai departe de vârful propriilor pantofi şi de ziua de mâine. O asemenea confruntare nu duce nicăieri, căci argumentele vin din sfere diferite. Braşovul, de pildă, vrea să fie capitală pentru că e în centru, e bogat, e mare, are mai mulţi turişti străini, iar Alba Iulia vrea acelaşi lucru pentru că a fost dintotdeauna, de fapt, capitală: are un rol simbolic şi istoric de netăgăduit. Ce e „mai important”? Statutul istoric sau cel actual al unui oraş? Şi mâine?...

Chiar şi atunci (rareori) când apar în discuţie argumente ceva mai consistente, ele vin mai ales din domeniul performanţelor economice: se vorbeşte despre starea de dezvoltare a câte unei zone ori de sărăcia alteia. Las pe seama specialiştilor în economie şi în administraţia publică asemenea probleme: să explice ei publicului ce au avut în vedere când au propus o asemenea configuraţie regională. Eu constat că nu prea se iau în seamă argumentele istorice, culturale şi identitare. Or, acestea sunt mult mai puternice şi mult mai rezistente în timp decât chestiunile economice. Există în România nişte mari regiuni istorice (perpetuate, de pildă, la buletinul meteo, care exact aşa ne este prezentat zi de zi: cum va fi vremea în Moldova, Muntenia, Dobrogea etc., etc.). Deşi organizarea administrativă s-a tot schimbat în ultima sută de ani, identităţile regionale (bănăţean, oltean, moldovean, ardelean) şi-au păstrat forţa. În schema prezentată de USL (asemănătoare cu aceea croită în 2011 de PDL), unele regiuni se suprapun în linii mari peste cele istorice, altele nu. Regiunea „de sud-vest”, de pildă, e de fapt Oltenia. Cea „de sud-est” însă porneşte din Munţii Vrancei şi se termină la Vama Veche. Sunt două probleme aici: una de „tăietură”, alta de denumire. Dacă amestecăm Moldova de Sud cu Dobrogea, ce fel de identitate regională va ieşi? Cum vor asimila omul din Soveja cu cel din Topraisar ideea de apartenenţă la aceeaşi „entitate”? Şi cum ne vom spune unii altora? Eu, ca ploieştean, voi fi „sudist”, pentru că voi ţine de „regiunea de sud”? Şi o să le spun ardelenilor de pe Târnave sau din Ţara Moţilor „centreni”, iar celor din Cluj „nord-vestici”? Nu era mai firesc ca regiunile (tăiate cu un ochi atent la istorie, la spiritul locului, la tradiţii comunitare) să aibă nişte nume? De ce să-i zici Olteniei „sud-vest” când ea se poate numi bine şi frumos „Oltenia”? Pot să îmi explic până la un punct spaima politicienilor că Harghita şi Covasna vor secesiune, aşa că au fost incluse într-o regiune mai mare. Dar ne e frică şi de secesiunea „Republicii Oltenia”?

Cum spuneam, le las specialiştilor în administraţie sarcina de a explica motivaţiile economice, demografice etc. ale aceste croieli a regiunilor. Eu doar constat că felul în care s-a plimbat pixul pe hartă şi a tras linii nu ţine seamă de un lucru extrem de important şi foarte rezistent în timp: felul în care oamenii îşi percep identitatea, apartenenţa, tradiţiile, viaţa, comunităţile în care s-au născut şi trăiesc. Dacă nu vrem – din cine ştie ce motive iraţionale – să folosim vechi denumiri precum Banat, Oltenia, Moldova, Dobrogea etc. şi nu putem – de teama secesiunii? – să punem regiunile în acord cu istoria şi identităţile culturale, dacă gândim doar în termenii „eficienţei economice” de azi, atunci hai s-o simplificăm cu totul: să le dăm regiunilor numere (1, 2, 3... până la 8). Să fie clar pentru toată lumea. Dar precis că şi-aşa ar apărea o mare temă de dispută politică: le numerotăm în sensul acelor de ceasornic sau invers?