După modelul Tariceanu şi Victor Ponta bagă „mortu“ în casa viitoarelor guverne

Dacă nu v-aţi prins de ce Ponta face reduceri peste reduceri la TVA, creşte salariul minim, dublează alocaţii, şi câte vor mai urma, vă zic eu: nu el le va pune în practică, ci viitoarele guverne. Fie el liberal, fie generat de alte majorităţi parlamentare

Consiliul fiscal, FMI, UE, se arată îngrijorate de găurile din viitoarele bugete lăsate de aceste reduceri, altfel necesare, în condiţiile în care nu există studii de impact asupra modului în care vor fi ele acoperite.

Doar speranţa că, motivaţi de aceste reduceri, evazioniştii vor fi mai puţin evazionişti.

Nu aşa se conduce o ţară, după ureche, cu miniştri de finanţe adunaţi de prin discoteci. Amatorismul guvernului Ponta ar trebui să dea fiori românilor.

Epoca Tăriceanu

Şi Tariceanu conducea o economie care duduia, bubuia, până a pocnit. Tot un amator în ale economiei. Şantajat tot de PSD, că la cele 20% pe care le avea în parlament n-ar fi mişcat un deget fără aprobarea PSD.

A lăsat în urmă deficit de 5,5% din PIB, 2 miliarde euro arierate, şi pensii şi salarii duduite la dublu pentru care nu mai existau resurse pentru a fi plătite şi 1,4 milioane de bugetari. Ce a urmat, se ştie. Fără curajul nebunesc al guvernării Basescu-Boc, acum România era în situaţia Greciei.

Şi viitorul guvern, care va veni după guvernul PSD-Ponta, va avea aceeaşi sarcină ingrată. Să ia înapoi ceea ce Ponta dă într-o veselie, fără să înţeleagă mecanismele economice, sau poate că le înţelege dar vrea să se răzbune pe viitoarele guverne. Neînţelegând că se răzbună pe poporul român, în primul rând.

Impredictibiliatea fiscală şi legislativă, cu “uite taxa nu e taxa”, salturile de la pomeni electorale la austeritate, toate acestea vor afecta, în primul rând populaţia, care nu are conturi grase în paradisuri fiscale, cum are actuala conducere politică.

Încrederea investitorilor în seriozitatea şi profesionalismul conducerii României se va spulbera încă o dată, în cazul în care va fi existând cândva.

Si de ce să nu ducem surplusul de încasări bugetare, cu care se laudă Ponta, în investiţii, sa lăsăm copiilor noştri autostrăzi şi o infrastructură mai apropiată de cele din vest? Ca nu toţi au furat să-şi poată trimite copiii afară, să studieze şi să rămână acolo!

 Aceasta e ciclicitatea nenorocită la care  asistăm neputincioşi.

CDR  a făcut ce a putut în perioada 1997-2000, în sistemul bancar în primul rând şi a trecut economia pe plus, în 2000, reparând dezastrul lăsat de guvernarea Văcăroiu.

Guvernarea Năstase a fost mai prudentă, ministrul Mihai Tanasescu a lăsat un deficit de doar 2% şi 850.000 de bugetari.

În schimb, guvernul Tariceanu şi-a pus poalele (economice) în cap, şi a irosit resursele pe care le avea, construind doar 5 km de autostrada.

A venit guvernarea Boc, a reuşit să reechilibreze economia, cu sacrificii şi “sinuciderea” politică provocată de tăierile din 2010, iar apoi guvernul Ponta,  mai prudent în primii trei ani.

Ştiind că oricum va pleca de la guvernare, Victor Ponta, susţinut de o majoritate parlamentară inconştientă şi inertă, aruncă acum cu reduceri de impozite şi creşteri de venituri, fără să calculeze dacă sunt sustenabile pe termen lung, dacă generează încredere în economia României, sau dimpotrivă. Exact ca Tariceanu.

Doar ca să facă viaţa grea viitoarelor guverne, să le bage “mortu” în casă.

Pentru că ce este odată dat, sau redus în fiscalitate, greu mai iei înapoi sau creşti iarăşi TVA, fără costuri politice de genul celor din 2010-2012. Şi asta şi vrea Victor Ponta.

Că poporul român este teren de experimente economico-financiare, nu contează pentru actuala guvernare.

Banii europeni, nerambursabili, nu se înghesuie nimeni să-i absoarbă.

Deja au apărut informaţii că pierdem 3 miliarde de euro la infrastructură, pentru că n-am fost în stare să ducem la bun sfârşit proiectele începute. Şi asta pentru că CNADR şi  alte instituţii şi companii implicate în absorbţia fondurilor sunt conduse de politruci, activişti PSD, de oameni care se pricep să dea din gură, în rest habar n-au de finanţe, economie, administraţie, etc.

Una peste alta, România este condamnată să suporte o ciclicitate nenorocită: unii distrug, următorii se chinuie să repare ce-au făcut precedenţii, motiv pentru care sunt repudiaţi de electorat, vin iarăşi cei care distrug, şi tot aşa. Cat despre creştere economică sustenabilă, infrastructură, altă dată.

Suntem blestemaţi să suportăm această soartă crudă? Cum rupem cercul vicios? Greu de găsit soluţii.