Rîndurile de mai sus s-au ofilit în timpul scrisului. Dăncilă Prepeleac nu merită nici o glumă. Vremea umorului a trecut. Şi iată de ce: cînd izbeşte, întărită de lungi exerciţii de scufundare în nămoluri turco-scitice, prostia retează un neam. Îl duce pînă la marginea rîpei, îi vine de hac şi se uşurează pe el. Ca să fie cu chef! Dar, oricît de adîncă umilinţa, dovada decăderii finale nu trebuie luată în băşcălie. Cea mai mare eroare posibilă în faţa măscărilor înghiţite de România pe genunchii lui Dragnea e hazul snob sau miştoul bulevardier.

Sîntem datori să ne dăm peste picior, înainte să luăm şi asta peste picior. Sîntem datori să înţelegem cum şi de ce am ajuns atît de jos. Tocmai findcă nu mai e timp, e timpul să vorbim deschis.

PSD e rezultatul natural şi putred al anti-civilizaţiei comuniste în România. Mai mult decît orice altă ţară est-europeană, România a primit bine comunismul, s-a lăsat educată de el, i-a dat un popor şi i-a făcut copii pentru deceniile următoare. Însă, spre disperarea ascunsă a falangei noastre civice, problema nu e strict politică. E dincolo de stînga şi de dreapta. Istoria şi cultura au o pondere mult mai mare. Ar fi cazul să recunoaştem, fără să mai păzim virginitatea militanţilor PC, că geografia şi istoria au trecut în rasă politică. Asta explică multe.

După 30 de ani de libertate, alegeri, cumpărături şi TV, Dragnea conduce România. Asta e democraţia? Da, asta e!

Astfel, în Sudul sleit de imperii înapoiate şi violat de otrepele călare ale stepelor, o populaţie decisiv tăvălită şi corcită a învăţat arta vicleniei şi plăcerile umilirii. Comunismul a venit mănuşă chirurgicală nefericiţilor aninaţi de aceste locuri. Mizeria a trecut lesne în viclenie, jaf şi dor mărunt de mărire. De aici, Teleorman, Dragnea, Dăncilă şi panteonul de la Videle.

PSD a crescut din înapoierea înfloritoare a unei felii de neam care şi-a pierdut caracterul şi a cîştigat o mîrlănie existenţială fără leac: răpirea din serai cu strasuri, viituri de fixativ şi desagi Vuitton pentru Doamnele ajunse în vîrful copacului - ceasuri de echilibrat PIB-ul, terenuri de tenis lîngă saună şi diplome academice pentru Domnii parţial alfabetizaţi. Treptat, după ce s-a lepădat de superstiţia eficienţei, după ce a scăpat de Năstase, Văcăroiu, Mitrea şi alte fiare corupte dar performante, PSD a ajuns la final. La esenţă. La fundul plin de rahat al sacului.

În fond, PSD a trăit, intern, povestea mai largă a României. S-a golit. A filtrat pînă a rămas cu bandiţii, proştii şi lichelele cele mai josnice. Pe acest fond de ten dat cu lături, joncţiunea naţiune-PSD s-a împlinit în momentul în care Dragnea a preluat puterea prin vot popular. Căci, după 30 de ani de libertate, alegeri, cumpărături şi TV, Dragnea conduce România. Asta e democraţia? Da, asta e!

România e o ţară pierdută. PSD dă doi bani pe ea, dar aşteaptă rest.

Cu observaţia că România a irosit demult şansa de a se schimba prin democraţie şi a cîştigat obligaţia de a se îneca, scufundată de propriile odrasle.  

Pare complicat. Aproape bizantin. Liviu Dragnea a dictat al treilea guvern compus de Dragnea, după ce a descompus primele două guverne dictate de Dragnea. Dinastic vorbind, Dăncilă I-a e Grindeanu al III-lea, cel de dinaintea lui Grindeanu al II-lea, zis şi Tudose I-ul. E mult mai simplu. Dragnea coboară direct din purtările satrapilor comunişti. Omul vrea să fie şeful ţării şi organizează examene repetate în căutarea argatului desăvârşit. Acum l-a găsit-o!

Acest proces însumat se numeşte Guvernul României. Asta fiind situaţia, România e o ţară pierdută. PSD dă doi bani pe ea, dar aşteaptă rest. Cine foloseşte o majoritate de vot pentru a-şi pune slugile în fruntea guvernului şi guvernul la cingătoare nu e nici măcar duşmanul României. E un profitor care îşi dispreţuieşte sursa de venit. Iar cine nu îşi respectă troaca, e incapabil să stea la masă cu tacîmuri şi oaspeţi de etichetă strictă. Oricît de grase cecurile. Ai înţeles,Abe? Eşti un nimeni!

Insulta rezervată Primului Ministru japonez e o formă aparte de ospitalitate românească, aşa cum tunul e o formă aparte a capitalismului bugetar autohton. Necuviinţa nu se va deconta la Tokyo şi nici măcar în volumul investiţiilor în care Dragnea şi Tudose au lovit cu şpiţul. Socoteala se va tranşa în reputaţia globală a unei ţări care va fi aşezată între locurile fără fir de onoare. Rămînem cu Muzeul Satului, sală de aşteptare pentru Şefii de Guvern pe care îi aducem la Bucureşti ca să îi ţepuim.

Guvernul nostru e cu atît mai mic. Atît de mic încît a vorbi deschis despre Vasilica Viorica Dăncilă e un lucru jenant, deşi necesar.

Iată cum stau lucrurile, în realitate, nu în gura lui Dragnea.

Am trecut prin multe şi am ajuns, cu adevărat, la capăt. De aici înainte, Dumnezeu cu sila!

V.V. Dăncilă e cel mai slab Parlamentar European, cu excepţia subsemnatului - ceea ce e foarte uşor. La fel de uşor a învăţat noul Prim Ministru al României limbile străine pe care nu le vorbeşte. Sau le vorbeşte, aşa cum şi-a luat Ponta Doctoratul în Drept. Nu e neapărat o vină. Dar numai dacă remarcăm că, printre limbile nevorbite de Dăncilă, se numără şi rusa. Problema e alta. Problema e că Dragnea minte fără să asude. Ca o meduză mitomană. În descrierea lui, Dăncilă ne deschide uşile cabinetelor cheie de la Bruxelles. Cel mult la coaforul  Parlamentului! Povestea cu notabilităţi europene care se conseiază cu „ma chere Vasilica” e o scorneală de neruşinare teleormaniotă.

Românii care nu simt nevoia să se îmbrace în ie ca să pozeze în români au fost răniţi adînc. Lady D de Videle a fost unsă Prim Ministru! Os din osul Alexandrinei Găinuşă fără coc. Suflet din sufletul şi bunul gust lăsat nouă de Leana Chimista. Dar durerea şi ruşinea abia încep. Vă imaginaţi? Dăncilă în situaţia de a articula ceva, la aceeaşi masă cu May şi Merkel. Într-o situaţie ostilă. Fără sifoane şi cu lăutarii ţinuţi la uşă.

Ţară lovită de ruşine! PSD - drojdie născătoare de ţopism! Am trecut prin multe şi am ajuns, cu adevărat, la capăt. De aici înainte, Dumnezeu cu sila!