De ce cred că PSD ne duce spre o prăpastie economică
0Nu mi-aş fi imaginat că tot PSD-ul execută orbeşte ce spun Liviu Dragnea şi Olguţa Vasilescu. Din câte am văzut, în PSD există şi oameni inteligenţi, unii cu studii în străinătate, economişti, care ştiu ce înseamnă echilibre macrostructurale, deficite bugetare, sustenabilitate economică. Mai ales după experienţa Greciei şi a României din anii 2008-2010.
UPDATE: Liderul deputatilor PSD, Marcel Ciolacu, a declarat marti, la finalul sedintei grupului deputatilor social-democrati, ca nu exista un orizont de timp pentru depunerea la Parlament a proiectului legii salarizarii unitare, fiind foarte putin probabil ca acest demers sa fie facut in cursul acestei saptamani, transmite News.ro
Astfel de transformări profunde ale sistemelor de care depinde economia unei ţări se fac cu grijă şi precauţie, următorii paşi fiind absolut necesari:
- Dezbatere publică, cel puţin un an
- Preluarea şi prelucrarea opiniilor specialiştilor, instituţiilor interesate, interne şi externe
- Studii de fezabilitate
- Studii de impact
- Elaborarea actelor normative, şi ele puse în dezbatere publică.
Este un traseu care durează cel puţin doi ani. Nu este suficient să i se năzare peste noapte Olguţăi Vasilescu sau lui Liviu Dragnea.
Faptul că visele economice exotice vor deveni realitate doar pentru că aşa scrie în programul de guvernare, ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Ne-am săturat de incompetenţi, părerologi şi de improvizatori.
Dar, cum explică şi Victor Ponta, în PSD vorbeşte un singur om, Liviu Dragnea. Eventual şi Olguţa Vasilescu. Ceilalţi se uită şi aplaudă. Da, dar decontul îl va plăti tot partidul, nu doar cei doi decidenţi. Şi tot poporul, fapt ce va duce PSD-ul la cimitirul partidelor politice.
Creşterea salariilor, pensiilor şi veniturilor
Majoritatea economiştilor, finanţiştilor, instituţiilor de analiza economică, spun că o creştere de salarii, pensii şi venituri, de asemenea anvergură, nu este sustenabila economic pe termen lung, în contextul economic al României de azi.
Astfel de creşteri sunt rezultatul evoluţiei economiei, a PIB/ locuitor, nu pentru că aşa spune Programul de guvernare sau Olguţa Vasilescu. Că nu suntem în Coreea de Nord.
Din situaţia de mai jos rezultă raportul dintre PIB/locuitor şi salariul mediu, în 3 ţări din UE. România nu poate face excepţie, că nu are contract cu forţe divine. Se supune şi ea aceloraşi legităţi.
Euro
Datele se referă la anul 2015 şi sunt preluate din statisticile EUROSTAT
Mai multe întrebări se ridică din citirea acestui tabel.
Diferenţele de PIB/locuitor vin din productivitatea şi eficienţa muncii, din înzestrarea cu capital şi productivitatea acestuia, din producţii de bunuri şi servicii vandabile şi cu valoare adăugată mare, net diferite de la o ţară la alta.
De ce în România salariul mediu brut este doar 7,1% din PIB, în timp ce în alte ţări este mai mare? Răspuns posibil: mult mai mulţi bani se duc pe ajutoarele sociale, în loc să meargă către destinaţii productive, aparatul bugetar este supradimensionat şi doar consumă, nu produce. Cheltuielile cu funcţionarea acestui aparat bugetar, deficitele bugetelor de pensii şi ajutoare sociale pot fi alte explicaţii. Impozitarea înaltă a muncii poate fi un alt răspuns. Cu alte cuvinte, stimulentele de a munci mai mult sunt în România slabe. O mare parte din ce produci ca salariat este confiscat de stat sub formă de impozite şi contributii la fonduri sociale falimentare.
În România există şi o diferenţă considerabilă între salarizarea dintre mediul privat şi cel public, în defavoarea celui privat. Această situaţie este o aberaţie, pentru că aparatul bugetar, care consumă, nu produce, face concurenţă neloială sectorului privat, care produce şi pentru ca bugetarii să-şi primească salariile.
Guvernarea PSD pune o presiune insuportabilă pe economia României din următorii ani, prin plata unor drepturi nesustenabile (cum a procedat şi Tăriceanu în 2008), şi returnarea unor datorii imense către creditorii interni şi externi. Dacă se deteriorează echilibrele macroeconomice, investitorii îşi strâng catrafusele şi pleacă în ţări echilibrate economic, iar creditorii urcă la cer dobânzile împrumuturilor României, acum, după ce s-au fript cu Grecia.
În programul de guvernare apare cifra de 32 miliarde lei, impact bugetar al propuselor creşteri salariale. Preşedintele Consiliului Fiscal evaluează preliminar impactul creşterilor propuse în lege la 50-60 miliarde de lei, estimând că deja măririle promise pentru anul 2018 ar duce la un deficit bugetar de 5,7% PIB. Îmi pare rău, dar între Olguţa Vasilescu şi Consiliul Fiscal prefer să dau credit acestuia din urmă, mai ales că rezultatele economice pe primul trimestru îl confirmă.
Cum să faci previziuni prinse în acte normative când nu ai o bază de date cu toate categoriile de bugetari şi câştigurile lor?
Să faci cadouri otrăvite, care amanetează viitorul ţării şi distruge echilibrele macroeconomice, ducând ţara la mila creditorilor internaţionali şi obligând copiii noştri să plătească ce cheltuim noi acum pe mâncare şi băutură, nu mi se pare o poziţie responsabilă din partea guvernanţilor. Dar ei înţeleg?
Şi mai e ceva. De data aceasta, cine „dă”, PSD, va fi obligat să ia înapoi, în următorii ani, dacă nu ies socotelile. Cu ce costuri de imagine, vom afla la vremea cuvenită.
Colectarea la bugetul de stat
Contribuabilii se conformează voluntar la plata taxelor şi impozitelor, dacă au încredere că statul face ce trebuie cu banii lor. Nu se poate pune câte un inspector de fisc la spatele fiecărei firme, că nu mai scoatem câştigul din pagubă.
La noi gradul de colectare la bugetul de stat este la circa 25% din PIB, în timp ce media UE este 40%, iar în unele ţări se atinge şi 45-50%!
V-aţi întrebat de ce? E simplu. Nu avem conformare voluntară la plata taxelor şi impozitelor, din cauza nivelului de corupţie care atinge la noi cote astronomice. Eliminaţi corupţia şi veţi strânge mai mulţi bani la bugetul de stat. Altfel, nici o şansă.
Echilibrarea raportului bugetari/sectorul privat
Economia unei ţări nu trăieşte datorită bugetarilor, nu se învârte în jurul bugetului de stat, cum credea un parlamentar. Dimpotrivă, este exact invers. Bugetarii mai mult încurca cu birocraţia şi corupţia pe care le generează.
Sectorul privat este motorul economiei. Doar acesta are o legătură directă cu cerinţele consumatorilor, doar antreprenorii privaţi oferă ce cer oamenii. Consumatorii decid voluntar să susţină anumite afaceri şi să ducă la disparitia altora prin modul în care îşi cheltuiesc banii. Sectorul de stat poate, în principiu, să ofere o serie de bunuri care nu pot fi produse pe pieţe. Însă, reţeta este ca sectorul de stat să fie mic, eficient, redus la unele domenii clar delimitate şi să nu împiedice dezvoltarea sectorului privat.
Explozia informaticii a condus la situaţia în care mulţi bugetari, care oricum taie frunze la câini, să poate fi înlocuiţi cu aplicaţii informatice, care nu mint, nu fură şi nu cer şpagă. Nu suntem în situaţia ţărilor care au colectare la bugetul se stat 40-45%, şi-şi permit un sistem bugetar mare. Şi nici nu vom fi prea curând.
Dacă nu creştem productivitatea economiei, producţia de mărfuri şi servicii vandabile şi cu valoare adăugată mare, PIB/locuitor, nici o şansă să creşteţi salariile. Nu puneţi carul înaintea boilor. Iar de plătit vom plăti noi toţi, cum plătesc acum grecii.
Reduceţi aparatul bugetar cu 25-30%. Atunci vor fi bani pentru plata decentă a celor rămaşi în sistem, dar strict după performanţa şi rezultatele muncii. Altfel, banii se duc precum apa în nisip.
Şi, în plus, să faci concurenţă neloială şi nesănătoasă sectorului privat este echivalent cu tăierea crăcii de sub picioare. Fără sector privat, nu există sector public.
În concluzie
PSD s-a angajat în transformări radicale, fără fundamentare economică, fără studii de fezabilitate şi impact, fără consultarea specialiştilor şi instituţiilor care cunosc domeniul economic. Pur şi simplu pentru că aşa li se năzare câtorva membri de frunte ai PSD, care n-au studii de specialitate, nu înţeleg cum funcţionează economia, în mintea lor domneşte haosul, dar vor să decidă soarta întregii ţări pe mulţi ani de aici inainte, legiferând după ureche.
Este prima dată când un partid abia venit la guvernare se face de râsul curcilor prin reprezentanţii lui cei mai vocali: Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu, Gabi Firea. Ceilalţi, cu mici excepţii, tac, mai de ruşine, mai de silă, mai de frică, până la momentul când se va alege praful de guvernarea PSD. Iar de premierul Grindeanu, nu e nimic de zis, pentru că nu prea există.
Până şi senatorul social-democrat Eugen Teodorovici, preşedintele Comisiei pentru buget-finanţe, a criticat la scenă deschisă politica guvernamentală axată pe majorări de pensii şi salarii, avertizând că, dacă se neglijează „partea economică”, măsurile fluturate de PSD riscă să rămână „doar pe hârtie”.
Corina Creţu, comisar european propus de PSD, Victor Ponta, Cătălin Ivan, au şi ei dubii că actuala filosofie economica a echipei de la guvernare are vreo şansă de reuşită.
Mă adresez celor care chiar mai judecă în PSD: vreţi să vă duceţi la fund odată cu corabia condusă acum de nişte incompetenţi?