Cum rămâne cu respectarea Drepturilor Omului în Republica Populară Chineză?

Uniunea Europeană trebuie să aleagă între banii chinezilor şi respectul de sine. Dacă acceptăm investiţiile Republicii Populare Chineze - această aberaţie ideologică, unde o elită a nomenclaturii comuniste se foloseşte de aşa-zisa „economie socialistă de piaţă” pentru a-şi apăra şi promova interesele - atunci trebuie să discutăm cu guvernul comunist chinez despre respectarea Drepturilor Omului acolo, în China.

Au sau nu miros banii chinezilor?

România aplică politica Uniunii Europene de atragere şi favorizare a investiţiilor pe care China doreşte să le facă în Europa. Ne bucurăm la banii chinezilor, vorba aia, ”banii nu au miros”.

Totuşi, banii veniţi din Republica Populară Chineză au un miros urât. Mirosul unui sistem politic nedemocratic, opresiv, controlat de o elită politico-financiară ale cărei instrumente principale prin care îşi păstrează status quo-ul sunt Partidul Comunist Chinez, Armata de Eliberare a Poporului şi experimentul economic al ”zonelor economice speciale”, unde capitalismul este lăsat să se dezvolte, sub monitorizarea atentă şi în beneficiul acestei elite, ţelul economic final al nomenclaturiştilor comunişti chinezi fiind construirea ”economiei socialiste de piaţă”, până în 2020. Adică, o aberaţie ideologică, indiferent că o cântărim din perspectiva marxismului clasic sau a neo-liberalismului.

Dezvoltarea economiei Chinei fascinează (ca statistică, marea majoritate a chinezilor nu beneficiază de boom-ul economic!), iar ofensiva comercială şi de investiţii lansată de la Beijing are proporţii pe care omenirea nu le-a mai cunoscut. În acest context, când banii comuniştilor chinezi încep să curgă, inundând ”seceta” crizei capitalismului occidental, liderii politici europeni ”uită” de nedreptăţile, crimele şi abuzurile pe care le comite guvernul comunist al R.P. Chineză. Banii, cum spuneam, nu au miros... pentru unii.

Drepturile Omului sunt permanent încălcate în China comunistă

Situaţia democraţiei şi respectării Drepturilor Omului în China este deplorabilă şi nu poate fi scuzată prin creşterea economică a Chinei ultimului deceniu, stare de prosperitate de care se bucură doar o elită minoritară, alături de slujitorii ei, în vreme ce majoritatea chinezilor se află în semi-sărăcie şi cu viaţa sever controlată de Partidul Comunist.

Conform Raportului ”Amnesty International - USA” pentru anul 2013, în China au loc numeroase şi grave abuzuri împotriva cetăţenilor chinezi. Cităm un fragment: ”Poliţia a lipsit de libertate, în mod arbitrar, sute de mii de oameni prin plasarea lor în detenţie administrativă, inclusiv taberele RTL (Re-education through labor - ”reeducare prin muncă” n.n.), fără a recurge la procese juridice în instanţe independente. Autorităţile au administrat sute de locaţii de detenţie, inclusiv "închisori negre", unde tortura, uneori urmată de moartea victimei, a fost una dintre metodele de "corecţie" sau de intimidare a deţinuţilor. (...) Autorităţile au alocat un buget de peste 701 miliarde de yuani (aproximativ 112 miliarde de USD) pentru a menţine securitatea publică, o creştere de peste 30 de miliarde USD, faţă de anul 2011. Guvernele provinciilor au cerut autorităţilor de nivel inferior să "consolideze comunitatea de muncitori" în perioada premergătoare procesului de tranziţie la nivelul central de conducere a Partidului Comunist Chinez. Această ”consolidare” a inclus colectarea de informaţii de la monitorii comunitari (turnătorii locali n.n.), avertizarea frecventă a disidenţilor şi a familiilor lor şi încarcerarea persoanelor care au adus critici la adresa guvernului ori plasarea lor sub arest la domiciliu. Condamnările la pedeapsa cu moartea au continuat să fie impuse după procese inechitabile. În China au fost condamnate şi executate mai multe persoane decât în restul lumii la un loc.”

Dezvoltarea economică presupune un preţ pe care, în multe situaţii, oamenii simpli ai Chinei sunt obligaţi să-l plătească. În Raportul ”Amnesty International - USA” pentru anul 2013, se arată că dreptul la proprietate nu este respectat în China. Astfel, ”evacuările inopinate şi violente din locuinţe au fost larg răspândite şi au fost, în multe situaţii, precedate de ameninţări şi hărţuire comise asupra proprietarilor. Consultarea cu membrii comunităţii afectaţi de aceste evacuări/exproprieri au fost rare. Compensare cu locuinţe alternative adecvate sau dreptul de a folosi căi de atac în instanţă, împotriva deciziilor de evacuare, au fost sever limitate. În multe cazuri, liderii din administraţie, prin corupţie, au semnat acorduri cu dezvoltatori privaţi şi au predat terenuri şi proprietăţi, în folosul acestora, fără ca membrii comunităţii respective să fie consultaţi şi anunţaţi. Persoanele care au rezistat paşnic la evacuarea forţată sau care au încercat să-şi apere drepturile pe cale legală au riscat detenţia în închisoare şi RTL (Re-education through labor - ”reeducare prin muncă” n.n.). Unii protestatari au recurs la măsuri drastice, şi-au dat foc ori au protestat prin violenţă faţă de autorităţi”.

De asemenea, drepturile religioase ale minorităţilor sunt prea puţin importante pentru guvernul Republicii Populare Chieze. În raportul citat se arată că ”autorităţile chineze au continuat să reprime dreptul tibetanilor de a se bucura şi de a promova propria lor cultură, precum şi drepturile lor la libertatea religioasă, de exprimare, de asociere şi de întrunire paşnică. Discriminare socio-economice împotriva etnicilor tibetani a persistat. Pe parcursul anului 2013, cel puţin 83 de călugări, călugăriţe şi laici tibetani au protestat prin forme extreme, dându-şi foc. (...) Autorităţile au folosit metode ”patriotice” şi campanii de ”educaţie juridică” pentru a-i forţa pe tibetani să-l denunţe pe Dalai Lama. Totodată, oficialii chinezi au crescut interferenţa lor în administrarea mănăstirilor tibetane şi au expulzat numeroşi călugări tibetani.”

În Regiunea Administrativă Specială Hong-Kong, acolo unde valorile democraţiei de tip occidental sunt încă puternice în rândul locuitorilor, guvernul comunist chinez a încercat să implementeze, prin forţă, ideologia comunistă. Astfel, ” începând cu anul 2012, guvernământul regiunii a planificat să introducă Morala şi Educaţia Naţională în şcolile primare. (...) La 29 iulie 2012, mai mult de 90.000 de cetăţeni ai regiunii au protestat împotriva acestei măsuri. După ce iniţial guvernământul a ignorat cererile protestatarilor, la sfârşitul lunii august, cetăţenii au protestat în faţa sediului guvernământului, mulţi dintre aceştia intrând în greva foamei. La apogeul campaniei, s-a raportat un număr de peste 100.000 de cetăţeni care s-au alăturat protestului. La 8 septembrie 2012, guvernământul a anunţat că măsura va fi suspendată pe termen nelimitat”. Raportul integral poate fi citit la adresa: http://www.amnestyusa.org/research/reports/annual-report-china-2013 

Pe site-ul ”Human Rights Watch”, la secţiunea World Report 2013: China, aflăm că ”apărătorii Drepturilor Omului în China se confruntă în mod regulat hărţuire din partea poliţiei, arest la domiciliu, detenţia pe termen scurt, în lagărele de "reeducare prin muncă," cu internarea forţată în unităţi de psihiatrie sau în închisoari, sub acuzaţii penale, motivate de multe ori din necesităţi de securitate sau de ordine publică de stat. De exemplu, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo, ispăşeşte o sentinţă de 11 ani în provincia Heilongjiang pentru incitare la subminarea puterii de stat. Soţia sa, Liu Xia, este dispărută din decembrie 2010. Se presupune că este în arest la domiciliu, în capitala Beijing, pentru a preveni organizarea unei campanii în susţinerea eliberării soţului ei.” Raportul integral poate fi citit la adresa: http://www.hrw.org/world-report/2013/country-chapters/china

Uniunea Europeană trebuie să aleagă între banii chinezilor şi respectul de sine. Dacă acceptăm investiţiile Republicii Populare Chineze - această aberaţie ideologică, unde o elită a nomenclaturii comuniste se foloseşte de aşa-zisa ”economie socialistă de piaţă” pentru a-şi apăra şi promova interesele - atunci trebuie să discutăm cu guvernul comunist chinez despre respectarea Drepturilor Omului acolo, în China. Altfel, Uniunea Europeană devine complice la crimele comise de guvernul comunist chinez împotriva propriilor cetăţeni.

Sfârşim aceste rânduri, parafrazând: ”Teme-te de chinezi şi atunci când îţi fac daruri!”