Cum se face că trei milioane de vajnici apărători ai familiei tradiţionale sunt atât de vigilenţi să răpună „urgia LGBT“ care ameninţă neamul românesc, dar nu iau niciun fel de atitudine atunci când mii de bărbaţi, capi ai familiei tradiţionale, îşi violează fiii şi fiicele. Câţi apărători ai familiei tradiţionale s-au strâns în faţa Parlamentului să ceară majorarea pedepselor pentru aceste animale care poartă legal titlul de „părinte“? Câţi preoţi au început să strângă semnături în parohii pentru a modifica legislaţia penală referitoare la pedofili?

Într-un comunicat al Inspectoratului General al Poliţiei, în primele şase luni ale anului 2016, au fost raportate aproximativ 35 de cazuri în care taţii şi-au abuzat sexual copiii. Vorbim doar de cazuri raportate la Poliţie, fenomenul fiind mult mai amplu. Aceste date au fost furnizate la solicitarea organizaţiei FILIA şi sunt incluse într-un raport privind cazurile de violenţă în familie înregistrate de autorităţi în perioada ianuarie-iunie 2016. Pentru cei interesaţi numărul acestor cazuri anchetate de Poliţie a fost de aproape 9.000. Conform altor surse peste 10.000 de copii sunt abuzaţi fizic şi psihic de părinţi în fiecare an în România şi peste 30.000 de femei sunt victime ale violenţei în familie.

Pentru a mă edifica ce fel de familie apără Coaliţia pentru Familie (CpF) m-am uitat peste documentul „50 de propuneri de măsuri pentru politici privind familia“ elaborat de ei. Textul este o adunătură de generalităţi, în care fiinţa umană, individul, este inexistent, fiind inclus, mai precis diluat, în formula generală „familie“. Citez din obiectivele asumate de CpF:

„Să avem în România cât mai multe familii, cât mai longevive, cât mai numeroase, asigurând membrilor acestora un mediu propice economic, social, protectiv şi psiho-afectiv de formare şi dezvoltare a personalităţii, iar naţiunii continuitatea şi dezvoltarea demografică, economică, socială şi culturală.“

Obiective cantitative, comunicate în cel mai pur limbaj de lemn. Din text lipsesc două cuvinte-cheie: iubire şi fericire. Personal, când mă gândesc la familie, aceste două cuvinte îmi vin imediat în minte. Coaliţia pentru Familie nu vrea familii iubitoare şi fericite, ci familii longevive, cât mai numeroase - productive, care să asigure continuitatea naţiunii. De altfel, toate cele 50 de măsuri propuse de CpF par a fi preluări din discursurile liderilor comunişti, citite şi asumate la un... Comitet al Planificării Familiei, care în vizinea CpF are şi un nume mai contemporan: Secretariatul de Stat pentru Familii. Ce ar urma să facă acest secretariat? Iată ce ne spune CpF: „Va colabora cu instituţiile specializate de stat, cultele religioase, asociaţiile de familii, alte organizaţii non-profit, mass-media, pentru a sprijini şi ocroti familia“, bla bla bla... Obiectivele clare sunt: influenţă politică, îndoctrinare, limitarea libertăţilor civile, lobby pentru tot felul de organizaţii şi indivizi.

În concluzie, textul CpF este o demagogie cu un singur scop: politic. N-are rost să vă pierdeţi vremea citindu-l. Pe scurt, el cuprinde facilităţi fiscale pentru familiile numeroase şi longevive, pentru persoanele vârstnice, acces gratuit la servicii medicale, la educaţie etc. Un program politic pe baza căruia vor negocia locuri pe listele electorale cu partide politice. Din nefericire, se vor găsi suficienţi politicieni care să le deschidă larg porţile Parlamentului.