Conflict la graniţe, noi ne batem în războiul româno-român

Luptele politice interne par mai importante decât conflictul care se apropie de graniţa României

În timp ce războiul se apropie de graniţa României, decidenţii români sunt prinşi în propriul lor război civil, aşa că nu au timp pentru ţară. Conflictele politice interne par mai importante decât reaprinderea războiului rece chiar lângă România, uneori cu accente deosebit de fierbinţi. Nu mai punem o dată capăt războiului româno-român ca să ne ocupăm şi noi de viitorul ţării, care trebuie să fie unul singur şi mai bun pentru toţi?

Conflictul Est-Vest ne găseşte din nou nepregătiţi, ba, mai rău, dezbinaţi. De parcă nu am trăi toţi în aceeaşi ţară şi nu ar trebui să tragem în aceeaşi direcţie. Mai importante decât involuţiile de pe frontul din Est par a fi însă micile certuri locale, rivalităţile şi inamiciţiile politice. Nici în faţa primejdiei care se afişează dinspre Răsărit nu suntem în stare să lăsăm la o parte ambiţiile personale şi să ne unim eforturile pentru binele României? Casa arde, iar cei dinăuntru, în loc să stingă incendiul, trag cu praştia unii într-alţii. Atât de copilărească este lupta politică internă acum, în acest moment în care România ar trebui să fie unită în jurul idealurilor naţionale şi al efortului pentru propria securitate. În acest timp în care veştile alarmante dinspre Ucraina vin în valuri tot mai ameninţătoare, un vicepreşedinte UDMR, partid aflat la guvernare, se duce la oficiali americani să le propună modelul ucrainean pentru România, iar puterea şi opoziţia inventează noi arme de combatere reciprocă. Inamicii din afară nu mai au nevoie să ne atace cu nimic, ne distrugem singuri.

E chiar aşa de greu de înţeles că, dacă ne spargem capetele unii altora, România va părea o pradă uşoară pentru orişicine?

Măcar în faţa priveliştii nesiguranţei care va domina regiunea în sens larg cine ştie cât timp de acum încolo, campaniile electorale nu ar mai trebuie să fie de distrugere a celorlalţi, ci de găsire a numitorului comun pentru viitorul României. În timp ce noi ne măcelărim unii pe alţii, războiul se apropie de graniţă, dar nu avem timp să îl vedem şi să înţelegem consecinţele prăbuşirii echilibrului geo-politic pentru că suntem prea ocupaţi să ne dăm în cap unii altora, românii între noi adică.

UDMR, cu propunerile sale ucrainizante, gata să facă din România următoarea scenă secesionistă, se perindă prin toate guvernele pentru că politicienii români nu sunt în stare să se înţeleagă între ei. Dezbinarea noastră este victoria celor care ne vor diminuaţi şi împrăştiaţi. Când o să ne dăm seama că din dezunirea noastră rezultă şi slăbirea statului şi deschiderea larg a porţilor pentru toţi cei care ne vor în bucăţi?

Clasa politică românească ar trebui măcar acum, în zăngănitul armelor din Est, să depăşească vârsta răutăţilor şi să renunţe la războiul intern, nu de alta, dar avem altul mai serios care ne va umbri istoria şi destinul în următorii ani. E chiar aşa de greu de înţeles că, dacă ne spargem capetele unii altora, România va părea o pradă uşoară pentru orişicine?