Comisia de la Veneţia: „În niciun caz nu e vorba de un prag financiar la abuzul în serviciu“

Comisia de la Veneţia: „În niciun caz nu e vorba de un prag
financiar la abuzul în serviciu“

În afacerea pragului la abuzul în serviciu, Tudore Toader joacă un triplu rol: de fost judecător al Curţii Constituţionale, de ministru al Justiţiei şi de reprezentant al României în Comisia de la Veneţia FOTO Mediafax

„Adevărul” a obţinut poziţia oficială a Comisiei de la Veneţia asupra celei mai litigioase chestiuni politico-juridice din ultimul an: aşa-numitul prag de prejudiciu care ar trebui impus în definirea infracţiunii de abuz în serviciu, prag sub care fapta ar urma să fie dezincriminată penal.

Ştiri pe aceeaşi temă

Două decizii ale Curţii Constituţionale şi ordonanţa de urgenţă nr. 13, care a dus la masive proteste de stradă la începutul acestui an, s-au bazat pe o înţelegere eronată a unui raport al Comisiei de la Veneţia, organismul juridic al Consiliului Europei. Eroarea de interpretare s-a transformat acum într-o obligaţie impusă Parlamentului de a reglementa un prag financiar pentru prejudiciile produse prin infracţiunea de abuz în serviciu. La solicitarea ziarului „Adevărul”, Comisia de la Veneţia a clarificat sfera de aplicare a raportului şi sensul concluziilor pe care le-a avut în vedere la întocmirea acestuia.

Cum a apărut pragul

La nivel european, noţiuna de prag la abuzul în serviciu s-a născut în anul 2013, într-un context cu totul special. Consiliul Europei a sesizat că în câteva ţări membre – Islanda, Ucraina, Georgia - foşti premieri şi foşti miniştri au fost inculpaţi penal de către succesorii lor la putere pentru decizii politice care s-au dovedit a fi discutabile. S-a pus aşadar problema adoptării unei rezoluţii menite a clarifica diferenţa dintre deciziile pur politice, fie ele şi eronate, şi faptele penale pe care membrii guvernelor le pot comite.

În pregătirea rezoluţiei, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a comandat braţului său juridic, Comisia de la Veneţia, întocmirea unui raport privind modul în care este reglementată la nivel european infracţiunea de abuz în serviciu. Raportul, intitulat „Relaţia dintre responsabilitatea politică şi cea penală a miniştrilor”, se încheia cu o serie de concluzii, dintre care relevante acum sunt următoarele: „Prevederi penale naţionale prea largi şi prea  vagi privind abuzul în serviciu pot fi problematice” şi „Prevederile naţionale privind abuzul în serviciu trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt”. Rezoluţia 1950/2013, adoptată ulterior de APCE şi intitulată „Separarea responsabilităţii politice de cea penală”, prelua ca atare cele două concluzii ale Comisiei de la Veneţia.

Raportul, în lectură românească

În iunie anul trecut, la sesizarea fostei şefe a DIICOT Alina Bica, Curtea Constituţională a valorificat prima dintre concluziile de mai sus şi a decis că definiţia infracţiunii de abuz în serviciu este constituţională doar în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte defectuos” se înţelege „prin încălcarea legii” (şi nu a unor acte normative inferioare). Tot atunci, legat de a doua concluzie a Comisiei de la Veneţia, CCR făcea observaţia că în legislaţia românească nu a existat niciodată un prag de prejudiciu la abuzul în serviciu şi că rămâne la latitudinea legiuitorului să decidă asupra acestuia.

În ianuarie anul acesta, ministrul Justiţiei Florin Iordache a elaborat o ordonanţă de urgenţă prin care, invocând decizia CCR şi raportul Comisiei de la Veneţia, a reglementat un prag financiar al prejudiciului de 200.000 de lei, sub care fapta nu ar mai fi fost incriminată. Ordonanţa a fost adoptată de guvern, dar abrogată după câteva zile, în urma unor ample proteste de stradă.

În sfârşit, în iunie anul acesta, la sesizarea fostei soţii a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana, CCR a examinat din nou abuzul în serviciu şi ceea ce era anul trecut doar o observaţie s-a transformat într-o obligaţie. CCR a statuat că încă de la decizia de anul trecut s-ar fi născut obligaţia Parlamentului de a reglementa un prag. Actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, pregăteşte un pachet legislativ în care a anunţat că va reglementa un prag, dar încă nu a găsit o cifră anume. Iar în Parlament s-a aprobat constituirea unei comisii menite să pună în accord legislaţia penală cu deciziile CCR.

Scrisoarea

În acest context, cotidianul „Adevărul” a solicitat Comisiei de la Veneţia clarificări privind concluziile raportului întocmit în 2013. Iată textul solicitării:

„În Codul Penal românesc, prevederea pentru abuz în serviciu este definită astfel: 'Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţţie publică'.

În sensul legii penale, prin funcţionar public se înţelege orice persoană care are de-a face cu bani publici sau cu autoritate publică: preşedintele, parlamentarii, premierul, miniştrii, primarii, funcţionarii publici profesionişti, administratorii companiilor de stat, magistraţi, notari, executori jduecătoreşti etc.

Anul trecut, examinând această prevedere, Curtea Constituţională a României a decis că expresia 'îndeplineşte în mod defectuos" este prea largă şi prea vagă şi a stabilit că aceasta trebuie interpretată doar prin 'îndeplineşşte cu încălcarea LEGII' (însemnând un act emis de Parlament, nu norme legale inferioare, precum hotărâri de guvernb, ordine de ministru etc.).

În decizia sa, Curtea s-a bazat pe Rezooluţia 1950/2013 a APCE şi pe raportul Comisiei de la Veneţia întocmit în pregătirea amintitei rezoluţii. Ambele documente prevăd că 'prevederi penale naţionale prea largi şi prea  vagi privind abuzul în serviciu pot fi problematice'.

Curtea a observat de asemenea că Rezoluţia şi raportul conţin urmnătoarea propoziţie: 'Prevederile naţionale privind abuzul în serviciu trebuie interpretate în sens restrâns şi cu un prag înalt'.

În aceste zile, Parlamentul României lucrează la redefinirea prevederii din Codul Penal privind abuzul în serviciu, cu scopul de a o pune în acord cu decizia Curţii Constituţionale. În plus faţă de corectarea caracterului vag al prevederii (prin înlocuirea sintagmei 'defectuos' cu 'prin încălcarea legii'), unii parlamentari vor să includă în prevedere un prag financiar pentru prejudiciul sau vătămarea produsă, un prag sub care abuzul în serviciu să nu mai fie deloc investigat sau pedepsit. Cifra propusă de parlamentari este de aproximativ 50.000 de euro, societatea civilă cere salariul minim (300 de euro), e o întreagă dezbatere aici.

Sunt conştient că Rezoluţia 1950/2013 şi Raportul Comisiei de la Veneţia s-au ocupat strict de responsabilitatea (politică şi penală) a miniştrilor – şi am citit ambele documente din această perspectivă: ca un instrument de a separa răspunderea politică de cea penală.

Dar rămâne un fapt că legiuitorii români vor să transpună concluziile acestor documente în Codul Penal, şi nu în legea privind responsabilitatea ministerială (care este o normă separată). Cu alte cuvinte, ei vor să extindă concluziile asupra tuturor funcţionarilor publici (dintre care majoritatea nici nu au de luat decizii politice), şi nu doar asupra miniştrilor. Unii observatori spun că aceasta ar putea fi o problemă (mai ales în domeniul achiziţiilor publice).

Aşadar, în acest context, întrebările noastre sunt: Care este înţelesul real al propoziţiei 'Prevederile naţionale privind abuzul în serviciu trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt'? Este acesta un prag financiar? Sau se referă mai degrabă la natura actului pe care un ministru (sau un funcţionar public) îl are de îndeplinit? Sau există o altă interpretare a acesteia?”.

Răspunsul

Purtătorul de cuvânt al Comisiei de la Veneţia, Panos Kakaviatos, ne-a confirmat primirea solicitării şi ne-a comunicat că aceasta a fost transmisă persoanei care a supervizat întocmirea raportului.

După câteva zile, am primit răspunsul, pe care îl redăm integral, cu sublinierile pe care au ţinut să le facă înşişi oficialii Comisiei de la Veneţia:

„Raportul privind relaţia dintre responsabilitatea politică şi penală a miniştrilor se referă, conform titulaturii sale, doar la situaţia miniştrilor.

Acesta prevede: '... Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale privind „abuzul în serviciu”, „exces de autoritate” şi alte expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt, astfel încât acestea să poată fi invocate în cazuri unde fapta este de natură gravă, cum ar fi de exemplu infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice etc'. (paragraful 102).

   Aşadar, decisivă este natura faptei, iar pragul la care se referă nu este în niciun caz  unul financiar.

Mai mult, acest prag se aplică desigur doar normelor cu caracter general din legea penală privind abuzul în serviciu, dar nu şi la alte infracţiuni precum corupţia, spălarea banilor sau abuz de încredere”.

Comisia de la Veneţia este un organism în care sunt reprezentate toate ţările membre ale Consiliului Europei. Din partea României, membru titlular al Comisiei este Tudorel Toader, actualul ministru al Justiţiei, iar membru supleant este Bogdan Aurescu, actualmente consilier prezidenţial. 

citeste totul despre: