Colectivul greşit

De ce am face excepţie? Vremurile curg perfect anapoda în restul lumii, aşa că ne putem permite, pentru consum şi deliciu propriu, o revenire în trombă la fesenism. La acei ani de omogenitate tăcută pe care noi i-am uitat dar beneficiarii îi regretă precum navetistul tihna în halat şi papuci. Cu o deosebire.

De data asta, proiectul e un fesenism în Nirvana, un compact luminos, cu totul scutit de aşchii opoziţioniste. Care e procedura? Prin ce mutări şi cu ce piese văzute sau abia văzute vom termina partida fedeleş, în stare de auto-şah-mat?

Mai întîi, e nevoie de o victorie categorică a PSD. Şi ea va avea loc. Următoarele alegeri vor fi cîştigate clar de acest partid inerţial, păcătos, ruginit, reacţionar şi retrograd care are toate păcatele lumii, mai puţin unul: nu şi-a abandonat baza socială. PSD e cel mai vulgar (a se citi: social) partid al României. Simplul fapt că asta nu aduce nici un cîştig numitei baze sociale e cu totul secundar. Alegătorii PSD rămîn, de regulă, cu buzele umflate, plus un pui şi o pungă, dar nu riscă depresia. Oamenii se simt reprezentaţi. Pe drept sau pe nedrept, prosteşte sau visceral, alegătorii PSD ştiu pe cine contează. E de ajuns. Ba chiar, e cheia politicii. Mai ales dacă aşa numitele partide ale dreptei emit dodii şi repetă balade pro-capitaliste cu rime socialiste.

Aşadar, victoria PSD va fi clară pentru că PSD nu s-a aventurat în ipoteze arogante şi speculaţii neatente la realitatea economică, morală şi socială a României. Corupţia? A se aresta alegătorii. Rămaşi în libertate, liderii se vor lăsa de politică, din lipsă de voturi.

PNL trebuia să provoace o febră populară între alegătorii pe care, altfel, îi tratează molcom cu manuale de deshidratat gherghefuri, tip România 100 de banalităţi care vă plictisesc pe viaţă.

PNL a făcut, sîrguincios, contrariul. S-a coafat pentru dineu înainte să arvunească bucătarii. S-a adîncit în speculaţii care dau gata asistenţa la un seminar, dar şoptesc alegătorilor năuci: nu contaţi pe noi! sîntem şi mai năuci! ne mai gîndim, mai încercăm dar, deocamdată, nu ştim ce vrem şi cine sîntem! PNL a căzut, adică, în ligheanul cu apă de roze pe care l-a tot plimbat prin faţa unui public subţire pe care l-a luat drept societate. Crema PNL n-a prins o ştire de ultimă oră care tocmai împlineşte 70 de ani: nu mai avem burghezie! Avem doar grupuri de aspiranţi admirabili care degajă un iz distins de liberalism occidental dar n-au întindere şi adîncime naţională. Adevărat, între Chitila şi Copou se întinde ceva, dar cine vede în acest ceva un prilej de afaceri cu arendaşii locali şi nici un motiv de transpiraţie în campanie ţine un ochi închis.

PNL trebuia să provoace o febră populară între alegătorii pe care, altfel, îi tratează molcom cu manuale de deshidratat gherghefuri, tip România 100 de banalităţi care vă plictisesc pe viaţă. Ce trebuia spus, de fapt?

Trebuia spus jos şi tare (la nivel judeţean şi central) că PNL e: partidul familiei cu doi membri, o singură definiţie şi două sexe; al impozitelor mici; al realismului între europeni; al nici unei moschei şi al tuturor celor ce vor să iasă formaţi din şcoală şi vii din spitale. Un program în 100 de puncte minus primele 96 trebuia să anunţe: atîţia bani la sănătate; atîţia la învăţămînt; atîţia munţi de hîrtii scoşi din viaţa micilor afaceri şi demisia dacă nu facem şoseaua Bucureşti-Restul Lumii, cu oprire la Sibiu, pînă la încheierea mandatului. Dar pentru asta e nevoie de curaj, convingeri şi valiza făcută în caz de evacuare prin vot popular. Asta era de spus. De făcut era mult mai puţin. De pildă, în lipsa autostrăzii, o fugă de documentare pe jos, pînă la colegii noştri din Alba Iulia, Oradea, Tîrgu Mureş, Cluj, Braşov şi alte reuşite inexplicabile la Bucureşti. Cine vrea să vadă cu ce putem aniversa suta de ani de la Unire va găsi acolo şi metodele şi rezultatele. 

Însă accidentele necontenite care dau deruta vieţii noastre politice nu au fost provocate de ceaţă, dezorientare sau nepricepere.

Toate au un punct de plecare precis: răspunsul viclean provocat de tragedia de la Colectiv. Da, a fost o eroare, dar o eroare lipsită de inocenţă. Colectiv cerea un răspuns politic dar tragedia fost îndrumată abil spre funcţia de detonator de sistem. Pentru mai multă claritate: răsucirea care a scos din scenă guvernele politice nu a ţintit regenerarea naţională ci a fost primul act la unei operaţii de substituire. Autorii proiectului au folosit furia publică şi au creat impresia că scot din scenă un regim corupt, ba chiar toate păcatele reunite ale politicii. N-a fost aşa. Operaţia a vizat şi a reuşit cu totul altceva: geometria imperfectă, dar nedomesticită a sistemului politic a fost înlocuită cu un  regim de mare ambiguitate. Un regim, infinit maleabil şi docil, compact şi reciclabil, fără însemne politice, la dispoziţia mîinii care face cărţile şi fără participarea mîinii care votează.

Tot ce a început după Colectiv a lucrat la normalizarea confuziei ca sistem de control şi guvernare. De aici, figura de ctitor fără hram a dlui. Cioloş. Un om stimabil, dar şi un lider, politiceşte vorbind, fără sex. Dl. Cioloş a devenit un emanat, reluînd, involuntar, o performanţă pe care Iliescu a dus-o la apogeu, dar numai cu sprijinul unui măcel mult mai larg decît Colectiv. Asta nu înseamnă, însă, că Dl. Cioloş n-a stabilit un record naţional. Domnia sa e primul politician român care năzuieşte la victorie cu sprijinul partidului pe care îl ignoră.

USR e în situaţia dlui Cioloş. Crede, adică, fără să cerceteze, că tehno-purismul de inspiraţie UE poate guverna convingător România.

Într-un foarte recent interviu de pus pe rană pentru o mai bună infecţie, dl Cioloş a descoperit că a acceptat să fie candidatul PNL şi că  asta îl stînjeneşte. Sigur, dl Cioloş a fost de faţă la şedinţa Consiliului Naţional PNL care l-a votat în unanimitate candidat, dar n-a remarcat evoluţiile din sală. Aşa cum nu a remarcat nici desfăşurarea unui miting cu 20.000 de oameni la care a participat şi a vorbit, pur şi simplu pentru că se afla în trecere prin Piaţa Revoluţiei. Sîntem în cea mai slobodă şi năroadă comedie.

În aceste condiţii, victoria PSD va fi însoţită de declinul PNL. USR va face un scor bun şi se va simţi încă mai convins că reprezintă o forţă socială. Nimic mai ridicol! USR e în situaţia dlui Cioloş. Crede, adică, fără să cerceteze, că tehno-purismul de inspiraţie UE poate guverna convingător România. Nu e aşa. USR va afla curînd după succes că se sprijină pe aer. Şi că problema nu e să scoţi capul 5 minute din evul mediu. Problema e să incluzi în politică societatea. Altfel, vei cîştiga Turul Franţei, pe Calea Victoriei, în tricou USR. Şi atît. 

Glumele netratate se transformă în farse istorice şi, din păcate, sîntem la un pas de aşa ceva. Odată intraţi în zodia politicii tehno şi în mania transparenţei fără conţinut, ne paşte un absolutism prin rotaţie în care nimeni nu va fi alergat cu bîta pe stradă, dar toată lumea va pleca de lîngă sistem. La pensie, pe sofa, în afara ţării, în nişe sau către documentare cu delfini. Pe locul rămas liber, guvernele se vor aşeza la coadă şi vor mînca docil din mîna cui le va numi.

Ne pregătim de o lungă domnie a conformismului harnic producător de imagini, lozinci şi automulţimire.

PSD va guverna şi Dragnea nu poate împiedica aşa ceva, pentru că exact el e baremul care permite propriului partid să pară în acord cu legea şi să ia puterea. Dar PSD va guverna doar acceptînd termenii noului acord care prevede conservarea unui sistem anti-politic. Cioloşii, Dîncii şi alţi detergenţi de scos ultimele pete de convingere se vor succeda lăsînd în urmă sunetul cărţii împinse pe pluşul din cazinou. În fundal şi în plin dezinteres general, tot ce era o dreaptă ipotetică, dar recuperabilă se va face ţăndări. Fragmentele vor fi aruncate la gunoi sau, dacă se convertesc la traseism, vor fi înghiţite de noul Front.

Altfel spus, ne pregătim de o lungă domnie a conformismului harnic producător de imagini, lozinci şi automulţimire. Stînga a învins. Cu ajutor tehno şi exterior, dar şi cu slăbiciunea gravă a celor ce şi-au luat răspunderea să facă politică de partid.

În consecinţă, nu mai contează: guvern PSD cu Cioloş prim ministru şi cu susţinere USR sau guvern PNL cu Dîncu prim ministru şi cu susţinere UDMR. E totuna. Vom trăi sub administraţia aceluiaşi grup. Vom fi conduşi de Colectivul greşit.