Cine se gândeşte la aleşii locali?

Mai sunt doi ani până la alegeri, dar parlamentarul prevăzător curtează din timp aleşii „de la firul ierbii”, de care va avea curând nevoie, în goana după voturi. Aşa se face că asupra indemnizaţiilor pentru dregătorii locali (cunoscute şi ca „pensii speciale”) s-a aşternut tăcerea, ele fiind amânate succesiv, în ciuda încercărilor unor partide de a le anula.

Dacă ar fi eliminate, reacţia primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene s-ar vedea, Doamne fereşte, în apropiatele campanii electorale. Aşa că subiectul e lăsat în suspensie, ca să se împace limitele bugetare cu aşteptările multor conducători din administraţia publică.

Există însă legiuitori mai zeloşi, care s-au gândit să acorde aleşilor locali alte beneficii, mai puţin costisitoare, dar cumva flatante pentru bună parte dintre ei. Bunăoară, săptămâna aceasta plenul Camerei Deputaţilor a adoptat propunerea pentru modificarea art.11 alin.(1) lit.c) din Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României, semnată de 103 reprezentanţi a trei partide plus câţiva neafiliaţi, propunere care prevede ca primarii de municipii reşedinţă de judeţ, plus cei ai sectoarelor bucureştene, laolaltă cu şefii consiliilor judeţene să fie şi ei incluşi pe lista beneficiarilor legali de informaţii de securitate naţională. Motivul? Au în gestiune obiective de interes cu impact în zona securităţii naţionale, unele dintre atribuţiile lor ţin de infrastructura de transport, gestionează centre pentru găzduirea migranţilor, participă la comitetele de urgenţă, coordonează Poliţia locală ş.a. Consiliul Economic şi Social (CES) a dat aviz negativ, explicând că, prin natura lor specifică, informaţiile clasificate nu intră în atribuţiile administraţiei locale şi că nu toţi primarii pot avea acces la asemenea informaţii. Dar obiecţia nu i-a descurajat pe susţinătorii proiectului care au reuşit, iată, să sporească importanţa şi influenţa decidenţilor locali. Căci informaţia, mai ales când e de tip exclusiv, înseamnă putere, nu?

Alţi parlamentari, la fel de generoşi, s-au gândit să ridice simbolic în rang preşedinţii consiliilor judeţene, acordându-le privilegiul paşaportului diplomatic. Argumentul principal era că ar fi „o consecinţă firească a recunoaşterii locului şi rolului preşedinţilor de consilii judeţene în ierarhia unui stat de drept” şi le-ar facilita reprezentarea internaţională. Din nou, Consiliul Economic şi Social s-a opus, doar că, de data aceasta, i s-a alăturat şi Guvernul. Cabinetul Ciucă a formulat, chiar în şedinţa de săptămâna trecută, un punct de vedere nefavorabil iniţiativei, explicând că rolul preşedintelui consiliului judeţean este de reprezentant al judeţului în străinătate, nu al intereselor statului român, în ansamblul său. În plus, mai arată Guvernul în opinia exprimată, preşedinţii consiliilor judeţene pot obţine paşaport de serviciu atunci când călătoresc în misiuni oficiale, deci, oricum nu voiajează cu paşaport turistic simplu. Şi nu în ultimul rând, atrage atenţia Executivul, „revizuirea frecventă, fără existenţa unor motive temeinice, a categoriilor de persoane îndreptăţite să deţină paşapoarte diplomatice electronice, în sensul extinderii acestor categorii, poate determina efecte negative în cadrul discuţiilor purtate de România la nivelul Comisiei Uniunii Europene, precum şi în relaţiile bilaterale pe această temă”. Referirea este la evaluările României în procesul de aderare la spaţiul Schengen, dar şi la negocierile purtate pentru scutirea cetăţenilor români de vize pentru deplasările în SUA, Canada, Japonia, Australia.

Convinşi probabil de argumentele guvernamentale, iniţiatorii şi-au retras proiectul în şedinţa Senatului din 7 martie, concomitent cu altă propunere cu dedicaţie pentru decidenţii locali. Acest din urmă proiect viza introducerea preşedinţilor de consilii judeţene în rândul celor care au dreptul să folosească semne speciale de avertizare luminoasă pe autovehicule, atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în activităţi care au caracter de urgenţă. Pe româneşte, de girofar. Demersul a fost până la urmă abandonat, nu înainte de a primi şi el un aviz negativ de la CES, pe motiv că putea genera abuzuri în trafic şi că ducea în derizoriu importanţa entităţilor cu adevărat îndreptăţite să utilizeze semnalele luminoase pentru a avea prioritate în circulaţie: maşini de poliţie, jandarmerie, ambulanţe etc.

Şi uite-aşa, mărinimoasele intenţii ale unor parlamentari au fost curmate. În schimb, tocmai a fost trimisă de la Senat la Camera Deputaţilor o iniţiativă restrictivă, care propune limitarea aleşilor locali la 3 mandate, pentru sporirea eficienţei lor şi depolitizarea instituţiilor subordonate primăriilor şi consiliilor judeţene. Argumentul-forte al susţinătorilor (din Opoziţie, fireşte) e că şi mandatele preşedintelui ţării au fost limitate, „pentru a nu se crea în jurul acestuia un pol de putere ce poate duce la o dictatură sau la clădirea unui cult al personalităţii”. Doar că, a replicat Guvernul într-un punct de vedere, restrângerea invocată e prevăzută în Constituţie, ceea ce nu e şi cazul dregătorilor locali. Şi de altfel, precedentele încercări (din 2012 şi 2014) de a împiedica primarii şi şefii de consilii judeţene să rămână pe viaţă în funcţii au picat cu brio în Parlament. Până la urmă, aleşii – fie ei naţionali ori locali – sunt cu toţii o mare familie...