Fragmentul de mai sus este preluat din materialul „Cale ferată construită acum 130 de ani de austro-ungari, reinaugurată cu ministrul Transporturilor. În gările de pe traseu au fost aduşi oameni să aplaude”, semnat Bianca Sara, apărut pe 1 august pe pagina online a ziarului Adevărul.

Ministerul Transporturilor a decis să sărbătorească redeschiderea unei linii de 21 de kilometri care este parcursă, după ce s-a lucrat foarte intens, conform ministrului Cuc, cu viteza maximă de 35 de kilometri pe oră.

Evenimentul organizat de Ministerul Transporturilor este semnificativ pentru ceea ce se întâmplă astăzi în România.  Pe unde mergi, ţara se sufocă. Şoselele, inundate de maşini. Cozi de kilometri, ore întregi pierdute în trafic. Pe calea ferată, inclusiv marile magistrale, viteza medie nu e mult mai mare decât cei 35 de kilometri pe oră ai recentei linii Ilva Mică-Rodna Veche. Vara trenurile întârzie din cauza căldurii, iarna din cauza gerului. Iar în restul timpului, întârzie pentru că „asta e infrastructura”. Nu e nimic de făcut şi nimeni nu se străduieşte să facă ceva.

Merge şi o tăiere de panglică pentru o redeschiderea unei linii de 21 de kilometri parcursă în 50 de minute! Merită o inaugurare cu pâine şi sare, puţin caş proaspăt acolo, pentru domnul ministru, că mult s-a mai străduit pentru o asemenea mare realizare! Mai ales că este şi singura.

În loc să investească în dezvoltarea acestei ţări, PSD continuă politica falimentului inevitabil.

Nu vorbim în România despre trenuri de mare viteză, autostrăzi, drumuri expres şi alte asemenea fantasmagorii.

Vorbim despre pensii speciale şi salarii ameţitoare pentru demnitari şi aparatul administrativ.

În loc să investească în dezvoltarea acestei ţări, PSD continuă politica falimentului inevitabil. Administraţiile locale au fost lăsate să-şi stabilească grilele de salarizare. În fiecare zi vin veşti de groază din teritoriu. Salariile vor ajunge în administraţie la mii de euro. Bugetele se vor duce pentru plata lefurilor. Adio şcoli, spitale, drumuri, totul pentru lefuri.

La fel în cazul pensiilor speciale. În ultimii ani, s-a tot dat. S-a ajuns la sume astronomice, pensii de zeci de mii de lei, indexabile cu salariile din instituţiile respective! Până şi Liviu Dragnea şi-a dat seama că aşa ceva înseamnă dezastru bugetar. Milioane de pensii obişnuite nu vor mai putea fi susţine pentru că pensiile speciale vor înghiţi la nesfârşit resursele bugetului pentru asigurări sociale.

Reţeta cheltuielilor uriaşe cu salariile şi pensiile a fost pusă în aplicare de Grecia. Ce s-a întâmplat, am văzut cu toţii. Ţara a falimentat şi milioane de oameni care s-au bucurat de un nivel de trai pe care economia nu putea să-l asigure au ajuns în situaţii limită. Faptul că Grecia era în zona euro a însemnat, până la urmă, salvarea, dar cu costuri sociale dureroase.

Fără niciun fel de reţinere, PSD aruncă România într-o spirală a cheltuielilor aberante dublate de tăierea şanselor de dezvoltare prin investiţii. Finalul nu poate fi decât cel al modelului grecesc, cu singura deosebire că nefiind în zona euro, sucombarea economiei româneşti nu va îngrijora pe nimeni.