Cea mai plăcută surpriză a alegerilor europene din 2019 vine din România: validarea unui referendum pro-Europa
0
Vestea cea mai bună a acestor alegeri europene vine din România: referendumul pe teme de justiţie, un referendum legat de valori europene, a fost validat. În rest, rezultatele la aceste alegeri au fost previzibile în mai toate statele membre UE. Puţini se aşteptau însă ca referendumul din România să treacă pragul de validare, iar prezenţa la vot la aceste alegeri este un alt punct câştigat pentru România.
De ce a fost validat acest referendum? Prezenţa la vot masivă a fost pe un fundal emoţional fără precedent. Oriunde au fost în ţară, liderii PSD, mai ales Liviu Dragnea, s-au lovit de uriaşe manifestaţii de protest. Frustrarea publică a început în ianuarie 2017, odată cu OUG 13. S-a perpetuat după prima condamnare a lui Liviu Dragnea. Legile justiţiei au prelungit starea de nemulţumire reală. Momentul 10 august a extins starea de nemulţumire. S-a ajuns ca 50% din electorat (cam atât înseamnă în procente reale acest 40%) să voteze cu „da“ la referendum numai pentru ca Dragnea să nu mai fie în prim-planul puterii. Aproximativ 50% din cei care s-au prezentat la urne au votat PNL sau USR-PLUS. A fost în mod evident un vot anti-PSD sau mai exact anti-Dragnea.
Alegerile europene din România arată că la 2 ani şi jumătate de la alegerile parlamentare din 2016 scena politică arată cu totul altfel: 3 partide/alianţe politice împart aproape 2/3 din scena politică, nu mai există o competiţie pentru putere doar între două partide. PSD nu a pierdut în faţa PNL sau USR-PLUS, ci cei care nu au votat în 2016 au venit acum la urne pentru a vota anti-PSD.
De acum înainte, acest joc în 3 va deveni extrem de complicat. PSD nu mai are parteneri de guvernare credibili (rezultatul ALDE arată că acest partid a devenit doar un apendice la PSD). O guvernare PNL/USR-PLUS ar fi extrem de instabilă, în condiţiile în care ambele partide ar avea candidaţi la prezidenţiale. Contează foarte mult cine va fi viitorul Preşedinte al României. Bătălia se va duce între candidatul PNL şi cel al USR-PLUS, iar PSD va avea în turul doi rolul de arbitru (nici măcar liderii PSD nu au realizat că pot avea acest rol, fiind foarte concentraţi pe rezultatele electorale pe care nu ştiu cum să le interpreteze).
La întrebarea cine a câştigat aceste alegeri din punct de vedere strict politic, răspunsul nu este deloc simplu. Marele câştigător este însă reprezentat de cetăţenii care au dovedit că nu se rezumă doar să protesteze în public, pot protesta eficient şi la vot. Albert Hirschman demonstra în anii 1970 că opţiunile politice se rezumă în esenţă la exit - abandonul, dezinteresul, inclusiv plecarea din ţară şi voice, implicarea politică, participarea la vot. La aceste alegeri s-a dovedit că reprezentanţii exit (cei care au ales să plece din ţară) pot conlucra perfect pentru acelaşi scop cu cei care au ales să rămână şi să protesteze. Exit este perfect compatibil cu voice.
Alegerile din diaspora merită o analiză distinctă. România are o diaspora foarte mare din care doar 1/5 sunt în evidenţa misiunilor diplomatice şi consulare, din care o minoritate au ales votul prin corespondenţă. De fiecare dată când este vorba de participare masivă la vot în diaspora, autorităţile eşuează în a asigura exercitarea dreptului la vot. Ce s-a întâmplat la aceste alegeri? Numărul de secţii de vot a crescut la un nivel record (441), mai mult decât dublu faţă de alegerile din 2016 dar problemele au fost aceleaşi.
Nu era mai simplu şi mai eficient să se decidă votarea timp de 4 zile, pe întreaga durată a scrutinului european (care a avut loc de joi până duminică)? Eventual doar pentru diaspora?
O altă soluţie care trebuia luatâ în calcul este votul electronic, un sistem destul de controversat în ultima perioadă. Majoritatea ţărilor în care s-a introdus votul electronic recurg iniţial la experiment: se votează electronic în câteva localităţi şi, dacă rezultatele sunt în regulă, se extinde la nivel naţional. România ar fi putut face acest experiment la aceste alegeri europene, pentru a vedea dacă sistemul poate funcţiona la alegerile prezidenţiale. A fost în mod evident o lipsă de voinţă politică. Interesant este că votul electronic s-a practicat deja în afara României cu succes, la revizuirea Constituţiei din 2003, dar a fost abandonat. Motivul? Poate tocmai pentru că experimentul a ieşit foarte bine.
Nu contează foarte mult până la urmă cine va guverna în România după aceste alegeri europene. Contează faptul că România a oferit cea mai bună veste Europei: nu numai că se protestează masiv în numele unor valori europene dar se şi votează masiv în numele acestor valori.
Se încarcă comentariile...
