Ce e greşit cu articolul „Politiciana gonflabilă. Exploatarea sexuală a femeilor din politică“?

Săptămâna trecută a circulat în mediul online un articol despre politicienele de la noi.  Aflam de acolo că acestea sunt exploatate sexual în politică şi cam gonflabile. Aici este textul publicat pe sereniti.ro, apoi preluat şi pe adevarul.ro.

Link articol pe adevarul.ro.

Povestea spusă de articol este aşa: se iau femeile din politică, se numesc unele, se fac 6 categorii, se îndeasă acolo politicienele şi ajungem la concluzia că toate sunt nişte marionete şi că sunt în politică fiindcă limba română a inventat cuvântul amantlâc. Există o excepţie pe care autoarea ne lasă să o descoperim singuri. Sfârşit. Nu citeşti cu foarte multă linişte asemenea constatări fiindcă îţi trec prin minte întrebări: ce caută acolo femeile acestea? Cum mă afectează pe mine prezenţa lor? Ce interese au cucoanele? După ce am trecut de titlu şi am ajuns la conţinut, am observat că sunt nişte probleme cu acest articol. Admit că am citit textul de câteva ori, iar cât am mers cu metroul duminică, l-am parcurs cu destulă atenţie. Da, a fost un drum lung după cum va reieşi din analiza de mai jos. Aşadar, care îi sunt problemele?

Numire şi incompetenţă

Voi începe cu numirea unor femei din politică văzute drept chintesenţa răului, urmată de generalizarea incompetenţei[i]. Aşa debutează articolul:  

“Mona Muscă, Ecaterina Andronescu, Rodica Stănoiu, Maria Grapini, Elena Udrea, Monica Macovei, Zoe Petre, Renate Weber, Norica Nicolai, Andreea Paul, Alina Gorghiu şi Adrian Năstase, sunt doar câteva nume de femei politician de pe la noi. Unele s-au remarcat prin clonţ puternic, altele prin furt, altele prin prostie, altele prin urâţenie, altele prin nimic, altele prin scandaluri sexuale şi doar una prin profesionalism (o să vă las pe dumneavoastră să ghiciţi care, e destul de simplu).“

Să găseşti acolo excepţia de politiciană este un fel de concurs fără premiu. Nu intru în joc. Textul are nişte afirmaţii tari care variază de la comportament la activitate, mă opresc la cea din urmă. Serios, sper că nu se aştepte cineva să discut chestiunea urâţeniei ori a frumuseţii. Nu pot face demascarea furtului fiindcă nişte instituţii ale statului au atribuţii în zonă şi nu sunt nici jurnalistă. O scurtă remarcă doar. Şi femeile sunt acuzate de fapte de corupţie, nu văd de ce ar avea cineva alte aşteptări de la femei. Nu cred în natura morală superioară a femeilor, după cum nu cred în natura tarată a bărbaţilor.   

Hai să discutăm puţin de-adevăratelea despre pricepere, profesionalism. Eu cred că dacă cineva arată înspre anumite femei cu nume şi prenume înseamnă că ştie parcursul politic al fiecăreia, nu-i aşa? Altfel, este neadevăr în acele constatări. Altfel, este falsă generalizare pornind de la un caz particular. Vă rog să îmi permiteţi să mă îndoiesc în legătură cu informarea de profunzime şi în privinţa cunoaşterii activităţii femeilor din politică.

Ca să faci diferite afirmaţii despre Renate Weber, înseamnă că ai intrat pe website-ul Parlamentului European şi ai văzut care este îi activitatea politică, da? Ori ai monitorizat cu atenţie pagina de Facebook a lui Weber? La final, ai decis că întreaga sa activitate din zona drepturilor omului este insignifiantă şi că mesajele şi acţiunile privind protecţia mediului sunt numai bune de ignorat, da? Să luăm un alt exemplu. Una dintre femeile numite la începutul articolului a condus Ministerul Justiţiei în perioada în care România se afla în plin proces de aderare la Uniunea Europeană şi a iniţiat reforme în urma cărora Comisia Europeană nu ne-a mai acordat potop de steguleţe roşii. Scriu aceste rânduri în condiţiile în care Monica Macovei nu se află printre preferinţele mele politice şi valorice. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, am discutat aici despre participarea sa la alegerile prezidenţiale. Mi se strepezesc dinţii când îmi aduc aminte unele intervenţii, cu toate acestea nişte constatări nu sunt tocmai corecte.     

Eu nu susţin acum că toate femeile din politică fac dovada profesionalismului fiindcă m-ar umfla râsul. Dar aduc exemple care să ne facă să ridicăm din sprâncene în raport cu certitudinile şi universalizarea nepriceperii. Cultivarea îndoielii este sănătoasă. Cercetează şi nu crede este un îndemn numai bun de urmat.    

Să revin la generalizare fiindcă astfel de texte mă îndeamnă să fac oarecare exerciţii de imaginaţie. Sunt aşa femei peste tot, adică în orice domeniu de activitate? Ori te pomeneşti că le găsim numai în politica românească fiindcă aşa au unii darul excepţionalităţii şi cine se aseamănă se adună? Dacă România este Grădina Maicii Domnului, de ce nu ar fi politica de aici Iadul Lumii? Probabil că e ceva greşit în tagma femeilor ori în cea a politicii ... Am generalizat atât de grosolan încât îmi crapă obrazul de ruşine.

Certitudini

O altă problemă este cea a certitudinilor. În legătură cu fiinţele umane, noi ne situăm mai curând în zona probabilităţilor. Nu ştiu de unde îşi culeg unii oameni certitudini privind femeile din politică. În 2012, vreo 68 de femei au câştigat mandat parlamentar. Să înţelegem noi că generalizarea şi certitudinile pornesc de la cunoaşterea activităţii lor? Mai e cazul să spun că am mari îndoieli? Nu mai scriu nimic nici despre faptul că acele exemple de femei acoperă mai multe legislaturi şi includ şi europarlamentare, ceea ce face ca cifra de 68 să crească. Mai adaug că de ani buni urmăresc îndeaproape ce fac reprezentanţii noştri, femei şi bărbaţi, şi că îţi ia nişte timp. Eu pot să pricep ironia, dar generalizările şi certitudinile în afara cunoaşterii substanţiale sunt simple speculaţii şi e bine să le numim aşa cum sunt.  

Nu tot ceea ce facem noi, oamenii, este cel mai bine, cel mai frumos, cel mai moral, cel mai ... Cam la fel şi cu activitatea femeilor în politică.

Ideea de bază este să le judecăm adecvarea de rol public şi politic pornind de la activitatea lor, nu de la ceea ce filtrează presa în buletinele de ştiri ori de la ce publică tabloidele.

Observaţia mea este că se scriu articole despre femeile din politică pornind de la alte materiale deja publicate. Se scriu texte din alte texte. Se rumegă aceleaşi idei de prin 1990, când femeile erau considerate şi construite public drept Răul politic prin definiţie. Dacă zice la gazetă e curat adevăr. Se ştie şi asta...       

V-aş ruga să vă îndoiţi şi de ceea ce scriu eu. Parlamentul României are website. Slavă Universului, acolo avem toată activitatea parlamentarilor noştri din 1990 până în momentul de graţie din prezent, activitate grupată în luări de cuvânt, declaraţii politice, propuneri legislative iniţiate, întrebări şi interpelări. Poftim la lectură şi analiză. Anul trecut a fost adoptat de către Parlament un proiect de lege care prevede că ordinul de protecţie pentru victimele violenţei în familie va fi judecat în cel mult 72 de ore de la depunerea cererii. Proiectul a fost iniţiat de Valeria Schelean, deputată PNL. Dacă cineva crede că „femeia nebătută e ca moara neferecată“  şi că „bătaia este ruptă din rai”, o să arunce cu ouă în această iniţiativă. Habar nu am cum intră regândirea ordinului de protecţie în activităţi făcute de gaşca politicienelor gonflabile care “s-au remarcat prin clonţ puternic, altele prin furt, altele prin prostie, altele prin urâţenie, altele prin nimic, altele prin scandaluri sexuale şi doar una prin profesionalism (…) “.

Situaţiunea ca atare este mai diversă, după cum observăm.

Categorii de femei

Să ajung să citesc iar despre categorii de femei în politică, îmi provoacă suferinţă multă. Se poate mai bine de atât. Se poate altfel. Nu îţi plac femeile din politică? Foarte bine. N-ai decât să le critici, dar lasă în pace categoriile ca modalitate de a construi un text, să se mai odihnească şi ele fiindcă sunt plictisitoare şi nu aduc nimic nou. Abordarea e fumată. Ca cititoare, simt că sunt infantilizată şi că e şi cum m-ar pune cineva să învăţ pe de rost un comentariu. Să gândim şi out of the box, dacă se poate.   

Apoi, să mi se spună din nou cum femeile din politica românească sunt nişte cucoane gonflabile, îmi face tensiunea să crească niţel. Sunt anumite abordări teoretice care explică participarea femeilor în politică în funcţie de raportul dintre costuri şi beneficii, adică individul fiind raţional face un calcul de cost. Dacă beneficiile sunt mai mari decât costurile, atunci se implică în politică. Un aşa articol nu e un beneficiu. Însă, a se vedea discuţia de mai sus despre generalizare şi certitudini. 

Ce rămâne?

La finalul unor lecturi succesive, m-am întrebat cu ce m-am ales eu după ce am petrecut minute bune gândindu-mă la acel articol. Am rămas cu reactualizarea unor întrebări. Ce fac organizaţiile de tineret din partide? Ce se întâmplă la şcolile de vară ale partidelor? Ce i-a facilitat lui Radu Mazăre parcursul politic? Acest personaj nu reprezintă normalitatea politică pentru mine. Nu există oare şi barbaţi gonflabili, întreb eu? Dacă aşa stau lucrurile, oare partidele politice nu au ratat nişte alegeri potrivite atunci când şi-au selectat candidaţii în competiţiile politice? Femeile şi bărbaţii nu sunt fiecare pe asteroidul lor politic. Ajung acolo fiindcă există nişte criterii de selectare a candidaţilor la nivelul partidelor. Citeam zilele trecute că preşedintele Partidului Mişcarea Populară din Giurgiu le-a spus celor din presă că îşi caută iubită întrucât se apropie alegerile locale, iar el trebuie să fie pregătit din toate punctele de vedere. Poftim aici mândreţe de politician:

Pe deputatul cu meseria auto îl mai ţinem minte, da? Dacă l-aţi uitat, vă rog să intraţi aici:

De politicianul care ne-a dat lecţii de dans la televizor aţi uitat? Unicul Edmond Tălmăcean:

Sigur că ultimele exemple sunt de tipul “să moară şi capra vecinului”. Ele ne arată ceva greşit în politică în sensul selecţiei oamenilor indiferent dacă sunt femei ori bărbaţi. Sigur că nu toate femeile şi nu toţi bărbaţii din politica românească sunt de tipul celor despre care am scris aici. Mulţi sunt. Ori poate unii sunt. Mulţi ori unii nu sunt sinonime pentru toţi.   

Eu ştiu aşa. Dacă vrei strategii de dialog şi consens, mecanisme de schimbare într-o relaţie de cuplu, pui mâna pe o carte serioasă, nu pe Dragoste mai presus de raţiune ori Focul mocnit din Paradis. Sunt cărţi erotico-romantice scrise de Sandra Brown[ii]. Politiciana gonflabilă. Exploatarea sexuală a femeilor în politică nu va face o analiză de profunzime despre femeile din politica românească, după cum Sandra Brown nu ne spune nimic despre experienţele oamenilor în relaţii de cuplu reale, nu imaginate. Fiecare caricaturizează, ambele au un stil comparabil şi inconfundabil. Alături de aceste texte, îţi poţi petrece timpul liber, dar nu faci judecăţi despre politică ori viaţă şi nu iei decizii de vot ori legate de cuplu.   

Acestea fiind zise, să îmi fie ţărâna înjurăturilor uşoară. Scria asta Liviu Mihaiu într-un articol şi mi s-a părut o expresie bună în acest context. 

[i] Este aruncat în înşiruire şi Adrian Năstase, probabil cu rol de condiment homofob fiindcă umblă nişte vorbe prin târg despre preferinţele sexuale ale fostului premier. Interesul meu pentru viaţa sexuală a politicienilor scade sub zero fiindcă îmi ocupă tot timpul preocuparea pentru resursele publice şi cum ajung acestea şi la cetăţeni. 

[ii] Prin clasele a-VI-a şi a-VII-a, la chioşcul de lângă şcoala generală se vindeau cărţi scrise de Sandra Brown. Le cumpăram şi eu şi colegele mele, uneori le împrumutam băieţilor ca să afle şi ei despre amorul dintre o femeie şi un bărbat. Pentru cine nu a auzit de Sandra Brown, ea este o scriitoare americană care produce un tip de literatură erotico- romantică de petrecut vremea. E multă fantezie în ceea ce ea scrie, sunt situaţii şi personaje mai degrabă neverosimile, scenarii de viaţă complicate, dar finalizate prin decizii simpluţe, găseşti acolo dialoguri şi tipologii de femei şi bărbaţi care îţi provoacă durere de cap fiindcă par fie de partea binelului, fie de partea răului.