În esenţă, acţiunea împotriva majorităţii prin acapararea puterii de către o minoritate politică este un puci, aşa cum Mario Vargas Llosa a etichetat acţiunile separatiştilor de la Barcelona.

Sesizând situaţia, sute de mii de catalani au ieşit în stradă pentru a condamna acţiunile periculoase ale naţionaliştilor care ameninţă că vor adopta declaraţia de independenţă cu orice preţ.

Cui foloseşte o asemenea operaţiune de rupere a unei naţiuni europene? Catalanilor în niciun caz. Pentru locuitorii Cataloniei, declararea independenţei urmată de separarea de Spania ar însemna excluderea din Uniunea Europeană şi din NATO, retrogradarea ratingului financiar, exodul marilor firme şi a capitalurilor, toate acestea având efecte directe asupra cetăţenilor de rând. Prosperitatea care a alimentat nivelul de viaţă al oamenilor se va evapora peste noapte, dar asta nu pare să-i impresioneze pe separatişti.

Catalonia este un punct pe harta Europei de unde poate începe deşirarea continentului. Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene, mişcarea care reuneşte formaţiunile naţionaliste, xenofobe şi anti-europene beneficiază de susţinerea şi găzduirea generoasă a Moscovei.

Inamicii Europei au găsit un nou front, mişcările separatiste.

O Europă unită şi puternică devine în mod automat un jucător global. Cea mai mare piaţă a lumii, cea mai performantă economie, cel mai bun sistem de beneficii sociale, au fost atributele Uniunii Europene de până acum. Refondarea UE pe care şi-o doresc Franţa şi Germania, dar şi Spania şi Italia, primele cele mai mari state ale Uniunii după plecarea Marii Britanii, ar face din Europa o super-putere în adevăratul sens al cuvântului. Forţei economice şi forţei diplomatice de care Europa dispune deja, i s-ar adăuga o conducere mult mai eficientă şi o armată europeană comună.

Acest lucru nu este dorit. Inamicii Europei au găsit un nou front, mişcările separatiste. Fărâmiţarea Europei, la nivelul Evului Mediu, este scopul lor final.