Câştigul Codului Fiscal: responsabilitatea politică

Sunt câteva luni bune de când noul proiect de Cod Fiscal ţine capul de afiş în dezbaterea publică. Din fericire, principalele forţe politice au putut ajunge la un consens care să se traducă printr-un pachet legislativ sustenabil, realist şi neatins de patima populismului.

Însă câştigul acestor luni de dezbatere intensă cred că-l vom regăsi nu doar în economie, ci şi în ceea ce va înseamna bunul mers al vieţii politice. Codul Fiscal a reuşit să pună pe agenda publică responsabilitatea politică.

Suntem în faţa unor legi importante – Codul Fiscal şi salarizarea bugetarilor sunt cele mai vizibile teme acum – iar PNL are tot interesul să fie parte a acestor discuţii. E o modalitate de a influenţa din opoziţie nişte teme pe care PNL va ajunge să le gestioneze când va fi la guvernare şi tocmai de aceea, pe 23 iulie, am adresat o invitaţie publică la dialog tuturor partidelor parlamentare. Puneam atunci pe agenda consultărilor nu doar stabilitatea macroeconomică a României, tradusă prin noul proiect de Cod Fiscal şi noua lege a salarizării, ci şi absorbţia fondurilor europene, dezvoltarea infrastructurii, reforma administraţiei, aderarea la Schengen şi pregătirea agendei pentru preluarea în 2019 a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. Iniţiativa de atunci a fost răspunsul nostru, al liberalilor, la cartea populistă pe care Victor Ponta a jucat-o prin intermediul Codului Fiscal şi modul prin care PNL a interpretat responsabilitatea politică. Am ales dialogul în detrimentul un concurs de populism cu actualul premier. Iar decizia s-a dovedit a fi una înţeleaptă: dialogul a avut ca rezultat o înţelegere agreată nu doar de PNL, UNPR şi UDMR, ci şi de PSD.

Însă este extrem de important ca dovezile de responsabilitate venite din partea clasei politice să nu se oprească aici. Vedem recurent în barometrele de opinie minime istorice când vine vorba de încrederea în Parlament, partide politice, clasă politică în general, iar una din cauze e cu siguranţă lipsa de responsabilitate de care au dat dovadă politicienii români. PNL va încerca şi pe mai departe să folosească dialogul în scopul impunerii unei responsabilităţi unanim impărtăşite de partidele parlamentare. Însă dialogul nostru cu partidele parlamentare nu înseamnă în niciun caz renunţarea la tonul critic faţă de guvern. Suntem în continuare principala forţă de opoziţie şi singurul partid care poate forma un guvern în cazul căderii guvernului Ponta. Fie că e vorba despre noua lege a salarizării în sectorul bugetar, fie că e vorba de legea votului prin corespondenţă, raţiunea trebuie să invingă aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Codului Fiscal. O nouă încercare de a marşa pe cartea populismului în cazul salarizării sau punerea interesului de partid înaintea interesului cetăţeanului în cazul votului prin corespondenţă ar reprezenta noi dovezi de iresponsabilitate pentru actualul Guvern şi pentru PSD, iar PNL nu se va feri să le sancţioneze.

După alegerile prezidenţiale s-a vorbit mult despre însemnătatea votului dat de români în noiembrie 2014, iar concluzia generală a fost că rezultatul turului II de scrutin reprezintă primul pas dintr-o mai amplă schimbare a clasei politice, a unui mod de a face politică. Iar dacă în primele luni de după alegerea lui Klaus Iohannis scena publică a fost dominată de tema integrităţii, cred că acum a venit vremea responsabilităţii. Însă cele două nu se exclud. Din contră, cred că împreună vor reprezenta filtrul prin care românii îşi vor alege repzentanţii în alegerile de anul viitor. Excluşi vor fi cei care nu vor trece examenul integrităţii şi al responsabilităţii.