Cartea d-lui Grindeanu, un episod penibil

Tot nu reuşim să aflăm dacă d-nul premier Sorin Grindeanu a scris, sau nu, cartea „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”. La toate întrebările, cererile ziariştilor şi opiniei publice, d-nul Grindeanu a prezenat o singură dovadă: pozele coperţilor cărţii.

Dar, ghinion! În poză apare şi ISBN-ul cărţii, 973-8245-04-4.

Căutările în cataloagele Bibliotecii Naţionale a României s-au soldat cu eşec. Nu numai că „opera” dlor Grindeanu, tatăl & fiul, nu există, dar ISBN-ul apărut pe coperta carţii, acordat prin lege de către BNaR, figurează pe altă carte, „Dreptul la adevăr: Contribuţia mişcării legionare la luptă de rezistenţă împotriva comunismului»”. Nu văd vreo legătură între familia Grindeanu şi legionari, iar cartea găsită după ISBN-ul de mai sus are şi alt autor, Filon Verca.

Am apelat la d-nul Octavian Gordon, directorul BNaR. D-nul director nu ştie nimic. Mai mult, se jură că „opera” familiei Grindeanu nici n-a intrat în bibliotecă, deşi în căutări anterioare apăruse în Catalogul General cu alt ISBN: 973-8245-08-7. Înţelege cineva, ceva, din această brambureală?

Directorul BNaR nu ştie nimic, zice că „Integrala Lebesgue-Radon...” nu a intrat în BNaR, pozele prezentate de d-nul Grindeanu prezintă un ISBN de la altă carte, iar cartea cu pricina a fost în evidenţele Bibliotecii Naţionale cu alt ISBN, ulterior fiind radiată. Unde-i brambureala? În cataloagele BNaR? În explicaţiile d-nului Grindeanu? În cele ale directorului Gordon? Cine minte?

Faptul că este vorba de premierul României dă o altă dimensiune întâmplării. Nu este o persoană oarecare, reprezintă România în plan internaţional, este un „model” pentru tinerii români. Nu te poţi raporta la premierul ţării ca la un mincinos oarecare, ca la un falsificator de ISBN-uri, ca la un plagiator.

D-nul Grindeanu refuză să-şi publice CV-ul pe site-ul Guvernului, pentru că ar trebui să treacă în el cartea cu pricina. Riscant, nu?

Şi totuşi. Premierul are o cale simplă de a lămuri lucrurile. Să predea ziariştilor de la guvern un exemplar din opera domniei sale, pentru a fi „pipăită”, apoi studiată de specialişti. Şi totul s-ar opri aici. De ce nu o face? Suspiciunile şi bănuielile vor continua, periodic vor exploda în faţa premierului Grindeanu. Îi trebuie aşa ceva?

Oricum am suci-o, explicaţia este una singură: fie cartea nu există deloc, fie este plagiată. Ambele variante nu îi permit premierului să o prezinte publicului curios.