Cârlig pentru rechin

Îi mulţumesc dlui Cristi Ciupercă, cel care m-a luminat într-o chestiune spinoasă şi nu m-a lăsat să mă fac de râs, ca alţii!

Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om e să cadă în plasa propagandei politice. Brusc, viaţa i se schimbă, simţurile i se modifică, percepţiile o iau razna, iar logica şi bunul simţ depun armele. Din clipa în care e arondat unei ideologii, individul nu-şi mai aparţine. Toate eforturile, toată inteligenţa (patima asta nu ţine seama de pregătire sau intelect) sunt canalizate într-o singură direcţie. Să dovedească cu orice preţ că protectorii sau protejaţii lui sunt buni, iar adversarii, nişte ticăloşi. Logica demonstraţiei suferă prima, iar încercarea spiritului critic de a măsura datele şi faptele capătă proporţiile unei trădări. Poate niciodată mai mult ca astăzi (cu excepţia anilor '50), lozinca stalinistă „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră“ nu a fost mai violentă.

Cazul pe care vi-l prezint azi e emblematic. DNA, Justiţia, Dragnea, Ponta. Sper că toată lumea şi-a format deja o părere, ca să nu încerc să conving pe nimeni de „adevărul“ meu. Să începem cu începutul: Dragnea e un rechin, cel mai puternic baron pesedist al tuturor timpurilor. Prin urmare, apariţia unui dosar îndreptat împotriva lui a fost primită cu răcnete de entuziasm, cu demonstraţii de apărare a DNA şi a procurorului Papici, cu acuze grave şi cu pâre la Înalta Poartă. Corect, veţi spune. Ba nu, am să vă spun eu. Tevatura asta îi va oferi lui Liviu Dragnea suficientă muniţie nu numai pentru a câştiga procesul, dar şi pentru a-şi întări poziţia în partid (ca şi cum ar mai fi nevoie). Dosarul şi-a început aventura pe vremea primei guvernări USL. Atât Dragnea, cât şi Ponta ştiau cine îl coace şi cui îi va fi înaintat. Aşadar, când, pe 22 septembrie a.c. mandatul lui Papici s-a încheiat, primul ministru putea, cu o seninătate dezarmantă, să-i spună pa procurorului. Nu aşa era normal? Ba da. Atunci de ce l-a mai delegat, ca apoi să-l elibereze din post? Mai mult, dacă Papici era oprit din cursa contra-cronometru măcar cu câteva zile înainte de a-l termina, dosarul ar fi fost preluat de un procuror mai mic. Regulamentul spune că acesta nu mai înaintază dosarul către Laura Kövesi, ci către superiorul său. Or, superiorul e numit de Ministrul Justiţiei, care e de la PSD. Duetul Ponta-Dragnea avea toate cărţile în mână pentru a opri, legal, dosarul. Sau, mă rog, aparent legal. Ce a urmat? O prostie a lui Ponta, cu vuiet intern şi extern. Surse dinăuntru spun că sunt trei posibilităţi: o altă miză, mai mare, dorinţa lui Ponta de a-l luxa pe Dragnea şi, de ce nu, prostie. Cert e că Papici şi-a jucat rolul până la sfârşit, iar a ieşi să demonstrezi pentru un om care, oricum, îşi părăsea postul în decembrie, e o prostie care n-are nici în clin, nici în mânecă cu Justiţia. Cu propaganda, însă, da, şi e de admirat cum au înviat într-o clipă toţi propagandiştii.

Vă pot asigura că, din partea mea, DNA nu e independentă. Ea nu a anchetat cele 3.000 de reclamaţii de la alegerile din 2008, unde e de presupus că s-au furat 80.000 de voturi. Ea nu a anchetat primarii care au împiedicat oamenii să iasă la vot. De mega-escrocheria Roşia Montană nici nu s-a atins! În fine, într-un an, nici măcar formal, DNA nu a dat curs celor 394 de plângeri penale formulate împotriva guvernanţilor PDL. Poate că DNA nu e comandată politic, însă, în niciun caz, nu-i imparţială. Dragnea, repet, e un rechin mare. Dar va scăpa din undiţă şi va fi şi mai tare!