Avem un preşedinte spectator tăcut, calm, neconflictual, ca apa sfinţită

Plagiatul lui Ponta şi rezolvarea lui prin OUG emisă de Victor Ponta, în buza revelionului, în interes propriu, reprezintă turnesolul prin care preşedintele Iohannis demonstrează ce preşedinte doreşte să fie. Un preşedinte SPECTATOR, nu face bine, nu face rău, ca apa sfinţită.

OUG reprezintă o amnistie a tuturor plagiatorilor, o scutire  de returnare a  drepturilor băneşti pe care aceştia le-au încasat ilegal, în frunte cu Ponta. O albire a păcatelor juridice, chiar penale, comise de cei care au plagiat, furat, şi-au însuşit munca altora. Şi nu sunt puţini.

În ciuda încălcării grave a Constituţiei (renunţarea la titlul ştiinţific nu era o urgenţă, care să fie inclusă într-o OUG, nu se poate referi la o singură persoană,  nu se poate da în domeniul legilor organice, etc.), presedintele Iohannis, garantul şi apărătorul Constituţiei, tace. Tace adânc şi filosofic.

 Majoritatea specialiştilor au declarat că OUG 94/29 decembrie 2014 este neconstituţională.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă şi specialiştilor au semnat scrisori de protest, apărute inclusiv în revista Nature, presa romană şi străină a folosit valuri de cerneală pentru articole şi argumente împotriva acestei OUG halucinante.

Numai preşedintele Klaus Iohannis nu vede, nu aude şi tace. În ciuda prevederilor constituţionale:

Art 80 (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Dacă Traian Băsescu era preşedinte, situaţia era adusă imediat în atenţia tuturor cetăţenilor, prin explicaţii detaliate, de la tribuna preşedinţiei, prin somarea lui Victor Ponta de a respecta Constituţia. Prin intervenţia preşedintelui, cazul devenea instantaneu de notorietate internaţională, presiunea asupra lui Ponta devenea teribilă şi, posibil, ar fi dat înapoi.

Dacă era Traian Băsescu preşedinte, avea Ponta curaj sa emită aceasta OUG?

Tăcerea preşedintelui Iohannis, în acest caz grav, poate fi interpretată în mai multe feluri.

-O solidaritate cu Victor Ponta, chiar o conivenţă, prin care îl lasă să facă ce vrea, cu explicaţia că OUG-urile nu intră în responsabilitatea sa. La schimb, Victor Ponta nu se amestecă în treburile preşedinţiei, nu-i strică viaţa frumoasă de preşedinte.

-O indiferenţă şi nepăsare, pentru a nu-şi crea complicaţii inutile, prin intervenţii publice, ce ar duce cu gândul la epoca de preşedinte jucător a lui Băsescu. Mai bine preşedinte spectator.

Este un moment propice pentru comparaţii. Ce-ar fi făcut preşedintele jucător, Traian Băsescu, în această situaţie, şi ce face preşedintele spectator, Klaus Iohannis. Îi las pe cititori să decidă rezultatul comparaţiei.

Lăsată fără urmări, iniţiativa lui Ponta ar putea avea iteraţii  de aceeaşi natură în săptămânile şi lunile ce urmează. Cu sarabanda OUG-urile a început şi lovitura de stat, eşuată, din iulie 2012.

Dar dacă, văzând că-i merge, Victor Ponta va emite şi alte OUG-uri, prin care amnistiază diferite fapte de corupţie ale baronilor şi căpeteniilor PSD? Şi precedentul fiind acceptat, la următoarele scandalul va fi şi mai mic?

OUG îşi produce  efectele imediat. Procedura parlamentară şi eventuala invalidare la CCR intervin prea târziu pentru a mai repara  ceva.

Aflăm, aşa dar, care va fi modelul de preşedinte promovat de Klaus Iohannis: preşedinte spectator. Cu cât intervine şi deranjează mai puţin, cu atât îi va fi mai bine.

Consultări cu premierul, miniştri şi partide, promulgări de legi fără să le găsească vreun cusur, fără să le atace la CCR, discursuri, proiecte  şi idei nepuse în practică, etc.

În rest, linişte şi pace, fără conflicte cu alte instituţii, fără să atace măcar ce nu e constituţional, exact acea linişte în care se poate fura cel mai bine.

În felul acesta comod nu riscă să fie suspendat, nu se ia în beţe cu guvernul şi parlamentul, se face că nu vede hoţiile şi corupţia, şi gata. Cinci sau zece ani de mandat îi are asiguraţi, cu toate beneficiile pe care funcţie le presupune.

Ne-am lămurit, aşa dar, ce preşedinte am votat în 16 noiembrie. Un preşedinte spectator, tăcut, calm, liniştit, neconflictual, ca apa sfinţită, sub care hoţia şi corupţia vor înflori şi se vor amplifica.

Curând vom ajunge să-l regretăm pe Traian Băsescu, preşedintele jucător.