Cine îl aştepta pe Ponta: Ave, Plagiator, nemuricii te salutant!

Felul în care a plecat, dar mai ales cel în care s-a întors Victor Ponta din pribegie nu reprezintă doar un gest de laşitate pentru propria sa persoană politică sau imaginea partidului care îi stă la picioarele cocoloşite unde se duceau unii cândva să-şi cumpere domnia pe arginţi şi galbeni. Dar mai ales pentru instituţiile statului, în special cele a căror "forţă" se dovedeşte a fi aceea a unor căţeluşi bine ţinuţi în lesa intereselor politice.

Parcă suntem pe o plantaţie şi ne bucurăm de întoarcerea de la băi a moşierului atotputernic. Vătafii l-au înconjurat de cum a sosit şi nu ştiu cum să se mai gudure de bucurie că le-a mai azvărlit nişte pungi cu galbeni. Promisiune indirectă a unor firfirigi ce vor fi, ulterior, azvărliţi şi desculţilor, în deplină armonie cu praful în ochi al explicaţiilor puerile. Dar şi cu cel plimbat de vântul secetos peste ogorul sărac şi lipsit de perspective al unei ţări care se bucură că măcar nu este (încă) în locul Greciei.

Au amuţit toate criticile şi indignările vecine cu apoplexia despre cum a ajuns ţara asta europeană să fie condusă de un premier cu dosar penal în curs. Până şi semizeul integrităţii morale a uitat că nu demult îi cerea „învinuitului Ponta” demisia. La piciorul proaspăt reparat al urmaşului lui Adrian Năstase s-au aşezat docili toţi dregătorii, cu mâna întinsă la vederea tolbei pline de cadouri salariale. Cum se adunau rudele, prietenii, vecinii şi ţâncii, acum 25 de ani, în jurul celor sosiţi din Turcia fără rulmenţi, dar cu blugi Pyramid, coca-cola, gumă şi Bonibon... Mai ales Pâslaru, turnătorul de Galaţi, mesagerul lui Dan Nica... Dar şi Rovana, femeia-soldăţel de plumb, cu baston de general cu multe stele în raniţă...

„Penalul” a devenit brusc prizabil, nimeni nu mai crâcneşte în front. Nu se mai aud nici măcar ecourile tânguielilor vizavi de cum va fi reprezentată România de un penal prin cancelariile europene. Probabil că ne-am decis pentru un premier in-house dacă tot a venit vara şi pleacă lumea în vacanţă. Inclusiv parlamentarii care, la o adică, puteau fi chemaţi să voteze o nouă cerere a parchetului pentru ridicarea imunităţii...

România funcţionează cu taxele noastre. Exclusiv!

Oricât s-ar ascunde după declaraţiile stângace ale oficialilor şi voturile unui Parlament care nu o dată a făcut de ruşine înseşi principiile democraţiei, România are în fruntea Guvernului o ruşine.

Premierul a primit onorarii avocaţiale de la firma de avocatură a lui Şova, dovedită că-şi încasa 90% din venituri din contracte cu statul şi alea fără licitaţie. Mai mult, serviciile pretinse a fi prestate de Ponta nu prea pot fi dovedite şi, mai rău, nici nu par să valoreze cât s-a plătit pentru ele. Şi, atenţie, asta se întâmpla când Ponta era în opoziţie! realizaţi ce se întâmplă când astfel de oameni se află la putere...

Imaginaţi-vă că unul dintre noi, cei de rând, cumpără o maşină furată. Ce păţim când se descoperă? Rămânem şi fără maşină, şi cu banii luaţi. Dar dacă se descoperă că am şi plătit pe ea de câteva ori mai puţin decât face? Nu ne leagă şi pe noi dimpreună cu hoţul care ne-a vândut-o?

Şi restul detaliilor din dosarul Şova-Ponta sunt la fel de sfidătoare. „Copilotul” folosea, în leasing pe firma miruitului din Parlament, un bolid de raliu. Iar fiscul n-avea nicio treabă cu asta! În schimb, profesorii trebuie să prezinte anual chitanţele cărţilor cumpărate din suta aia de euro amărâtă. Să nu cumva să sededulceascăla vreo pereche de pantofi nedeductibilă!...

Deci, despre ce prezumţie de vinovăţie vorbimi în cazul avocatului Ponta? Rămâne în discuţie, cel mult, cuantumul pedepsei, la aprecierea instanţei. Dar despre nevinovăţie, cu atât mai mult despre moralitate, nu mai încape niciun fel de dubiu!

Nemuricii din servicii

Pe de altă parte, stai şi te gândeşti: oare ce putere o fi având un biet Ponta, defilând inutil şi demn de milă la o şedinţă de Guvern, miercuri, care oricum era condusă de izmenitul generalul Oprea? Ce căuta el să-şi târâie umil cârjele, fără populistul Duster, dus de umeri de băieţii cu căşti în ureche şi Touareguri în dotare? Parcă era un bătrânel purtat în geam de nepoţeii şmecheri ca să deschidă pe numele lui firme în paradisuri fiscale şi să-i pună semnătura pe deconturi de milioane de ori mai mari decât pensia lui...

Practic, asta a fost culoarea esenţială a întoarcerii caesarului Ponta în republică: albastrul intens al sclipirilor din ochii nemuricilor din servicii. Fericiţi că s-a întors paravanul, para trăsnetul pe care se vor descărca eventualele lovituri de pedeapsă, în special electorale, dar şi penale dacă nu se va cădea la înţelegere.

Fiindcă ceie care şi-au vădit reala măsură de la ridicarea imunităţii lui Şova încoace sunt fix acele instituţii care păreau să-şi recapete forţa: instituţiile de forţă. DNA-ul nu doar că n-a mai schiţat vreo urmă de nelămurire asupra trecutului avocaţial al premierului de când acesta a părăsit ţara. Dar nici pe Şova nu l-a mai deranjat cu vreo întrebare. Tăcerea suspectă aşternută peste dosarele deschise cu atâta zgomot denotă că nu avem de-a face cu vreun binom. Este în continuare doar un monom, indiferent de aparenţele pluralităţii date de faţete... Vă explică el, dom' profesor de fizică, cum ajung fracţiile/-unile cu aparenţă de polinom la un numitor comun...

PS: Fiindcă tot a deschis CT Popescu discuţia cu barba, să nu uităm că şi alţii s-au întors din pribegie cu barbă: Remeş, Năstase... Ptiu, DNA.. drace!, să nu cobim!...