Să citim textul comunicatului:

„România: propuneri care afectează independenţa Justiţiei

Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul României are în vedere o legislaţie care ar putea submina lupta împotriva corupţiei şi ar putea slăbi independenţa sistemului judiciar din România. Această legislaţie, propusă iniţial de Ministerul Justiţiei, ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani de a construi instituţii judiciare puternice, protejate de interferenţe politice. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta împotriva corupţiei.“

Pe site-ul Departamentului de Stat al SUA, acest comunicat ocupă fix patru rânduri. De ce sunt acestea atât de grave pentru România? Iată de ce:

1. Pentru că arată că toate soluţiile de comunicare bilaterală şi discretă între Guvernul SUA şi autorităţile de la Bucureşti au eşuat. Limbajul dublu al Bucureştiului a primit, în cele din urmă şi în mod categoric, replica adecvată.

2. Departamentul de Stat a mai intervenit în situaţii critice survenite la Bucureşti, prin trimiterea de mesaje prin intermediul ambasadorilor sau chiar prin trimiterea de emisari - ceea ce menţinea totuşi „litigiile” în teritoriul unei relaţii strict bilaterale, care ne interesa doar pe noi şi pe americani. Parte a dialogului între cele două ţări, până la urmă.

3. Comunicatul emis direct de la Washington DC nu mai este o formă a dialogului dintre Departamentul de Stat şi autorităţile de la Bucureşti, ci un semnal pe pe care Guvernul SUA îl dă lumii întregi. Un semnal de care vor lua act inclusiv pinguinii din Antarctica.

4. Replicile pe care au început să le dea liderii de la Bucureşti (alde Olguţa Vasilescu sau Florin Iordache, deocamdată) vor fi auzite în România, dar nu au cum să ajungă la pinguinii din Antarctica. Iar în relaţia cu România, când vor decide câtă gheaţă să exporte sau câte grade Celsius să importe, pinguinii vor lua decizii bazate strict pe comunicatul Departamentului de Stat al SUA, nu pe bâlbele de comunicare tip Olguţa&Iordache.

5. Mi-e şi mai groază de altceva: că se vor trezi lideri mondiali care să susţină autorităţile de la Bucureşti, doar ca să administreze o replică Guvernului SUA. Şi mă gândesc la personaje precum Kim Jong-un, Nicolas Maduro, Robert Mugabe (whatever), Aleksandr Lukaşenko, Vladimir Putin şi alţi luminaţi ai planetei.

Presimt că în perioada următoare se vor aloca ample spaţii traducerii corecte din limba engleză a verbului „to urge”, care apare în comunicat în forma „We urge the Parliament of Romania to...”. El poate fi tradus, gradual, prin a îndemna, a solicita, a stărui, a determina, a presa, a obliga, a forţa. În funcţie de interese, fiecare va prelua ce traducere îi va conveni, dar rezultatul rămâne acelaşi: America dă lumii un semnal puternic că în România se întâmplă lucruri îngrijorătoare în ceea ce priveşte Justiţia.

Şi nimeni să nu-şi facă iluzii că America se înşală, că ceilalţi parteneri ai României văd lucrurile altfel. America e doar prima care dă semnalul.