Alina Mungiu-Pippidi: Votaţi pentru, dacă aveţi cu cine!
Alegerile europarlamentare de duminică din România nu au nimic de a face cu Europa. Ele reprezintă pentru PSD un colac de salvare de care să se poată agăţa oamenii din spatele lui Dragnea pentru marele lor plan de a dezvolta România prin parteneriate public-private deasupra regulilor transparenţei.
Dat fiind că a noastră clasă politică (nu doar PSD) nu poate construi um kilometru de autostradă dacă nu e clar ce le iese din afacerea asta, iar dintr-un spital ies mai puţine voturi ca dintr-o biserică. Şi pentru că aşa sunt votanţii români, că politicianul dezgroapă osul de unde e îngropat, îşi cunoaşte hoarda şi nu sapă aiurea.
Pentru Klaus Iohannis şi aliaţii săi temporari şi prost controlaţi din statul paralel, iarăşi nu e vorba de vreo Europă.Nu îi preocupă pe ei MTO-ul, co-decizia şi pactul fiscal (câţi or şti ce sunt), ci doar să folosească europenele pe post de Colectiv 2, cum au încercat cu atîtea moţiuni de cenzură, ca să ajungă la guvernare printr-un puci parlamentar combinat cu o mişcare de stradă. Au uitat că la Colectiv 1, cînd le-a ieşit asta, au produs guvernul Cioloş, prin care şi-au făcut jocurile toate serviciile şi grupurile de interese mai cu muşchi, nu doar unul, şi aşa s-a ajuns la victoria din decembrie 2016 a PSD: musai să se reia ciclul, de data asta în alianţă cu Victor Ponta, care data trecută trebuia dat jos. Că, nu-i aşa, a fost un mare succes!
Alegerile europene din România nu au nimic de a face nici cu integritatea, că altfel partidele se băteau să ofere liste curate. Partidul prezidenţial PNL ar fi putut avea 11 candidaţi pe lista neagră din primii 11 (citiţi şi veţi vedea de ce) – are doar 9 în final. Listele PMP şi USR au fără jenă traseişti sau politicieni care, deşi tineri, iau ordine de la serviciile de informaţii, se agită să le crească bugetele, deja proporţional cele mai mari din Europa, sau vor să taie pensiile speciale ale tuturor, minus pensionarii Securităţii. Am fost aşa ocupaţi în tranziţie să ne luptăm cu impostorii Revoluţiei, gaşca lui Codrin Ştefănescu, că a fost uitată categoria cea mai oficială a lor, pensionarii SRI, cu pensii mult peste toată categoriile privilegiate, ce să mai spunem de pensia medie. Evident, nu oportuniştii integrităţii din politică ne vor aduce aminte de asta. Penali pentru ei sunt numai cei pe care nu îi pot înfrînge la vot. Europa pentru ei nu e cea în care în Austria se dau contracte preferenţiale sau în care jandarmii închid universitatea Sorbona ca să nu fie ocupată de studenţii pro-veste galbene. Europa noastră nu e cea reală, ci una mai schematică decît din harta din geamul de la Europa Tour.
Ce aveţi de ales. Listele negre ale României Curate pentru alegerile europarlamentare 2019
Toată povestea cu justiţia a fost o lungă campanie electorală anti-Dragnea, care a făcut rău, nu a ajutat statul de drept, pentru că Dargnea, în loc să plece în Madagascar a stat şi s-a apărat. Şi după cum spun de vreo doi ani, cînd nici o parte nu e destul de tare să o elimine pe cealaltă, alegerile nu sunt decît momente irelevante dintr-un război civil în care nicio parte nu e europeană, nicio parte nu are integritate, pagubele colaterale sunt enorme, dar ambele părţi nu văd alte alternative decît lupta pentru comoară – puterea şi banii statului.
În jur sunt pomi fructiferi, râuri, lanuri, mări. Destui am devenit prosperi fără conexiuni cu statul, s-au produs afaceri de succes, filme, şcoli particulare, coafoare şi teatre. Cu toate astea, bătălia pentru comoară ocupă un loc disproporţionat şi se transmit semnale catastrofice care vor să ne facă pe toţi să credem că avem o miză în lupta lor. Comoara e un os. Trebuie fălci tari şi stomac putermic să rozi în comun la el. Sunt mereu căutaţi recruţi noi care să-şi rupă dinţii pentru a dezgropa osul pentru alţii.
A mai vota încă o dată împotrivă, când de fiecare dată a ieşit prost, nu merită.
Dacă aveţi pentru cine, votaţi.
Avînd marele noroc de a dispune de alegerile celor trei milioane de români rezidenţi în Europa, eu votez partidul verde din Germania şi pe un camarad în lupta anticorupţie, Daniel Freund de la Transparency International Bruxelles, care luptă de ani de zile pentru a face mai integre şi mai puţin ipocrite instituţiile europene. A luptat să se introducă registrul de lobby, a făcut un inventar al marilor companii care trag de uşi pe acolo şi a numărat cîţi dintre foştii comisari lucrează pentru firme pe care le-au reglementat după ce îşi termină mandatul (mai mult de jumătate!). Daniel are 700 de followers pe Facebook că nu e un influencer, deşi foarte cunoscut, a investit în ce face, nu în el însuşi, şi avea doar profil Linkedin pînă să candideze. Cred că o să strîngem destule voturi verzi ca să îl trimitem pe Daniel să se ocupe de conflictul de interese în Parlamentul european şi regret numai că nu vă putem oferi o listă curat verde cu oameni ca el în România. Poate data viitoare! Iar dacă votaţi în Germania, iată, mai aveţi o opţiune de care poate nu ştiaţi!
Alegeri paşnice!
Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată
Se încarcă comentariile...
