Îmi vine să spun, văzînd că unica activitate programatică a PNL cel în curs de relansare (teoretic) a fost un seminar cu securitatea organizat împreună cu establishmentul de securitate, cu scopul de a se armoniza cu politica de securitate prezidenţială, că la noi bancul ar trebui făcut cu serviciile secrete, că sunt ele ale armatei, Externelor sau suprabugetatul SRI. Ce deosebeşte un serviciu secret de un partid? Păi numai faptul că serviciul nu îşi poate prezenta lista în alegeri sub sigla proprie, şi e redus la folosirea unor partide, unele, cu tristeţe spun, cu reputaţie istorică.

Bîrfe şi zvonuri? Hm, să vedem faptele. Ele sunt aşa: preşedintele Iohannis ajunge la Cotroceni şi trece imediat la creşterea bugetului pentru apărare la doi la sută, din prima lună de guvernare, prin consens cu partidele, ceea ce e de-a dreptul vizionar avînd în vedere că mai erau doi ani pînă la inaugurarea lui Donald Trump şi că după aceea preşedintele nu a mai făcut nimic altceva. La vremea aceea preşedintele avea consilier propriu pe tema asta- un băiat modest intelectual şi ca prestaţie internaţională, deşi muncitor, pe numele său George Scutaru, care a fost umflat de DNA din luna unu, deşi de atunci despre marele lui proces de corupţie nu s-a mai auzit nimic (era o banală şi comună afacere de a lua bani de la firme cîştigătoare de contracte publice pentru alegeri, practică generală, evident condamnabilă penal şi moral). El a fost înlocuit de un general care nu avea nevoie să fie validat prin alegeri şi deci nu era vulnerabil că dăduse şpagă ca să fie ales, şi încet-încet, tot establishmentul de pe vremea lui Băsescu, atlanticist dar la nivel de Academia SRI s-a reîntors şi a fost plantat noului preşedinte, iar acum şi PNL. Ceva mai strălucit, dar vulnerabil şi el precum Scutaru, MRU a fost repejor scuipat din complex. Construcţia a fost ulterior prelungită în varii forme şi structuri de aparenţă civilă, mai băgîndu-se şi civili din categoria nuli care nu ne pot încurca, comisii etc.

Şi partidele noi? Au ele pe agendă reforma serviciilor secrete şi autonomizarea partidelor, începînd cu al lor, faţă de acestea?

Nu mai e clar la ora asta care e sensul cauzalităţii aici. Cu alte cuvinte, establishmentul de securitate se întinde dincolo de limită că PNL e slab şi mediocru, că ultimul său ministru al Apărării a făcut două propuneri notabile în viaţă (Iohannis ca şi candidat şi să ne retragem din Irak), pe lîngă că a muncit la referendum cot la cot cu Dragnea (dar el e un om onorabil, nu ca Dragnea, că nu a fost condamnat de Livia Stanciu), că un ministru de externe măcar de nota şase nu au şi nu au avut niciodată, sau dimpotrivă, din cauză că securitatea e aşa tare sunt partidele aşa slabe? Dar mai contează? Începem o nouă sesiune parlamentară, cu nişte partide anexă la nişte servicii. Partidele eşuează în rolul lor de a propune oameni plauzibili pentru aceste poziţii, oameni cu o agendă de reformă. Nu e nimeni. Probabil şi textul de faţă sună ca un clopot în deşert şi unora le e frică să îl şi citească, darămite să îl scrie ei. Ce frumoasă atmosferă, cunoscută mie dinainte de 1989…

Şi partidele noi? Au ele pe agendă reforma serviciilor secrete şi autonomizarea partidelor, începînd cu al lor, faţă de acestea? Rezerva de cadre nu ne lipseşte. Avem doctori în relaţii internaţionale şi securitate cu diplome de la Oxford, Cambridge, Harvard, care lucrează prin bănci străine, la Bruxelles sau în guvernele altor ţări. Dar nici sub Dacian Cioloş Externele şi Armata nu s-au dat la civili. Mai nou Externele merg doar la oameni cu trecut DIE, deci serioase legături dinainte de 1989, arătînd că Securitatea, cea bună şi atlanticistă, care a fost de partea Revoluţiei, oferă un fel de liant peste serviciile fragmentate de azi. Şi ne extindem şi la Bruxelles, nu doar la NATO şi în structurile în general civile cu relaţie cu Securitatea, noi le securizăm cum ştim şi pe alea civile. Că nu avem alţi oameni de valoare! Nu vreau să spun că nu sunt oameni de valoare printre ofiţerimea SIE plasată de noi extern, cu destui am fost în relaţii de alianţă cînd interesul ţării o cerea, dar vreau să spun- că nu are cine altcineva să o facă- doar că acest fel de abordare face partidele redundante şi de formă şi descurajează o nouă generaţie, cea care a venit în Baltice şi Polonia acum mai bine de 20 de ani, iar la noi priveşte de pe margini, adică din marile universităţi externe, că au la noi intrare doar ca interni. Şi iaca aşa nu intră oameni de valoare în politică - decît prin servicii - şi partidele sunt slabe şi se reia cercul vicios.

Nu vreau să dau sfaturi USR, scufundat de servicii dinainte de a apuca să zboare doi metri, dar proba autonomizării oricărui partid (de PSD ce să mai spun, am văzut bravura lor la comisia de supraveghere SRI, a venit Maior şi le-a dat linia) este în reforma serviciilor secrete şi a Externelor. Care nu e în programul nimănui. După cum am mai spus, nimic mai uşor decît să copiem de la aliaţii noştri. Cea mai avansată reformă a unui stat NATO e Danemarca, cu doar două servicii, unul civil (PET) şi unul militar, cu triplu control – parlamentar, al Ministerului Justiţiei şi al unei agenţii independente şi civile separate, plus controlul Curţii de Conturi asupra tuturor cheltuielilor (minus cele discreţionare pentru spioni, e vădit că la noi e o aberaţie că nimeni nu întreabă de ce SRI are cel mai mare fond de salarii, dar la Interne îi căutăm la cheltuieli discreţionare cînd politic există interesul să trimitem DNA la unii contra altora). Comisia independentă are câte un membru de la toate partidele parlamentare şi sarcina să verifice să nu existe intruziune în viaţa privată a oamenilor de către PET, cum e la noi unde SRI adună pe furiş datele de la asigurări de sănătate fără să ne spună, ba chiar pe bani europeni (programul SII Analitycs şi precedentele).

Nu vreau să dau sfaturi USR, scufundat de servicii dinainte de a apuca să zboare doi metri, dar proba autonomizării oricărui partid este în reforma serviciilor secrete şi a Externelor.

Sarcinile principale ale unei reforme ar fi deci înlocuirea Legii Siguranţei a lui Măgureanu şi Iliescu cu una democratică la nivel de 2016. Ce partid are asta în program? Cine face primul seminar, cu ambasada daneză, să discutăm acest model? Cum se poate ca asta să fie un gest de curaj aşa de radical, că nici un partid nu se vede capabil să dea semnalul a ceea ce s-a întîmplat din anii nouăzeci în alte părţi, autonomizarea resurselor umane politice şi de partid faţă de serviciile secrete? Sau- nu e aşa- nu e o problemă ce zic eu aici, de asta partidele nu fac nimic? Iliescu şi Măgureanu au organizat lucrurile cum trebuia. Păi să îi aducem înapoi, fraţilor, să conducă oamenii pe faţă, e păcat să nu existe recunoaştere pe faţă pentru nişte construcţii aşa de durabile.

Puteţi comenta acest text pe Romania Curată