Alegerile anticipate aduc instabilitate politică periculoasă pentru România. Un nou parlament abia la 1 septembrie. Merită?

Azi are loc la Cotroceni o discuţie decisivă între premierul Orban şi preşedintele Iohannis, pe tema alegerilor anticipate. Preşedintele înclină să termine ce a început, demolarea definitivă a PSD. Premierul Orban are în spate sarcina aproape imposibilă de a ţine statul în funcţie cu un buget găurit, aproape de colaps, cum ne avertizează mai toţi specialiştii.

Cum va funcţiona aparatul bugetar, cu guverne interimare, fără capacitatea de a rezolva problemele dificile ce pot apărea oricând?

Calendarul şi capcanele alegerilor anticipate

Constituţia spune clar, la art. 89:

• După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

Nu văd cum poate fi redus termenul de 60 de zile, prevăzut de Constituţie. PSD şi ALDE nu vor alegeri anticipate, aşa că formarea unei majorităţi favorabile alegerilor anticipate este greu, dacă nu imposibil de realizat. Dar să presupunem că s-ar găsi o majoritate parlamentară care, din gură, ar fi de acord cu anticipate. Ce garanţie avem că parlamentarii vor respecta decizia liderilor lor, şi vor vota căderea a două guverne, pentru ca apoi să plece acasă? Niciuna! Votul asupra căderii unor guverne poate fi împiedicat şi prin nerealizarea cvorumului de şedinţă. Şi dincolo de toate calculele şi promisiunile contează decizia fiecărui parlamentar de a renunţa la şase luni de avantaje materiale, salarii mari şi  pensii speciale, la maşini şi secretare, la titlul de deputat sau senator. Iar parlamentarii sunt în 2020 în mişcare browniană, în căutare de poziţii care să le asigure un nou mandat. Nu poţi conta că mâine îşi vor respecta cuvântul dat azi.

Ţara ar sta neguvernata 60 de zile, cu un guvern interimar care poate rezolva doar problemele curente. Fără OUG-uri, fără asumare de răspundere, cu toată activitatea parlamentară blocată. În condiţiile în care preşedintele a anunţat că probabil va promulga legea care prevede dublarea alocaţiilor pentru 4 milioane de copii, cu majorarea pensiilor cu 40% pentru 5,2 milioane de pensionari, cu riscul producerii unor implozii majore în economia mondială, riscurile pentru plăţile de la buget, anticipate deja de mai toţi specialiştii, sunt mai mari decât beneficiile alegerilor anticipate. Şi dacă bugetul de stat nu mai face faţă plăţilor, iar creditorii străini procedează ca în 2010, ridică dobânzile la cer şi ne acordă împrumuturi doar pe trei luni? În funcţie de dinamica economică şi de securitate  mondiale sunt posibile şi alte evoluţii, cărora unu guvern interimar nu le poate face faţă.

Dar să presupunem că au căzut două guverne în 60 de zile. Urmează alte 90 de zile de pregătire a alegerilor anticipate, cu strângeri de semnături, campanie electorală şi tot ce presupune acest proces important pentru democraţia unei ţări. Mai devreme de iunie 2020 nu văd posibile derularea tuturor acestor etape. Alegerile anticipate s-ar desfăşura, aşadar, simultan cu alegerile locale, pentru economii la buget şi pentru asigurarea unei prezenţe la vot acceptabile. Ar fi un talmeş-balmeş, pentru că temele celor două tipuri de alegeri sunt total diferite, mizele şi campaniile electorale la fel. Există şi recomandări ale unor instituţii internaţionale, să nu organizăm simultan astfel de alegeri diferite ca miză.

Când ar intra în „pâine” noul parlament?

Cel mai devreme la 1 septembrie, pentru că iulie şi august sunt luni de vacanţă parlamentară şi, cu excepţia unei sesiuni parlamentare extraordinare, nu văd funcţional un parlament care trebuie să-şi aleagă structurile de conducere, aparatul birocratic (consilierii) adus de noii parlamentari, împărţirea funcţiilor şi altele. Adică vom avea un nou parlament cu 2-3 luni înaintea celui la termenul obişnuit. Merită? Ce legi importante ar putea promova noul parlament? Reforma constituţională şi administrativă, exclus. E prea scurt timpul. Alte legi importante necesită deasemenea dezbateri parlamentare prelungite, care depăşesc perioada toamnei. Schimbarea OUG 114 s-a realizat,  iar alegerile locale în doua tururi de scrutin sunt deja promise de premierul Orban, fie chiar şi prin OUG sau asumarea răspunderii. Şi atunci, la ce bun toate riscurile asumate prin instabilitate politică majoră, pe care să ne-o provocăm singuri?

Există riscul ca actualul guvern să diminueze şansele PNL după un an de guvernare

Este posibilă şi această variantă. Dacă premierul Orban nu-şi ţine în frâu miniştri. Două exemple. Au trecut două luni şi nu avem HG-uri de reorganizare şi funcţionare a ministerelor. Pentru că miniştrii nu înţeleg că sunt necesare reduceri masive de personal. Abia pe 15 ianuarie,  posibil se va tranşa acest proces. Sau se va amâna. În condiţiile în care premierul Orban promitea:

„După 1 ianuarie vom face un audit al structurilor guvernamentale, ministere, autorităţi, agenţii.  Vrem să operăm o amplă restructurare, o reducere a numărului de entităţi, de comasare şi chiar desfiinţare. Unele dintre activităţi pot fi derulate în parteneriat cu entităţi ale societăţii civile pentru că sunt multe activităţi care pot fi delegate”.

Ce succes va avea această activitate dacă nici HG-urile de funcţionare şi reorganizare a ministerelor nu pot fi date? Şi fără o reducere masivă a personalului bugetar, de până la 4-500.000 de persoane, nu vor fi bani la buget pentru plata salariilor şi pensiilor. De investiţii, ce să mai vorbim. Ne-am cam pierdut speranţa.

În plus, unii miniştri au preluat apucăturile PSD. Ministrul Educaţie a numit 9 Inspectori Generali Şcolari fără concurs, cu persoane din PNL. Exact ce făcea şi PSD. Secretariatul General al Guvernului are tot 1000 de salariaţi, de care se plângea Ludovic Orban, înainte de a veni la guvernare?

În astfel de condiţii credibilitatea PNL, necesară ca aerul în an electoral, se face praf.

În concluzie

Dezavantajele şi instabilitatea politică aduse de alegerile anticipate sunt mult mai mari decât avantajele, printre care să avem un nou parlament cu 2-3 luni înaintea celui la termenul obişnuit. Instabilitatea politică, guverne interimare, în condiţiile în care bugetul public este praf, trăieşte mai mult din împrumuturi, sunt mult prea periculoase pentru a fi asumate de cineva. Soluţia mai rezonabilă este ca premierul şi preşedintele să-şi strunească miniştrii, să reducă drastic cheltuielile de funcţionare a statului, şi atunci anul 2020 va trece fără sincope majore şi vom avea alegeri     locale şi parlamentare la termene prevăzute în Constituţie. Nu suntem în situaţia bugetară să facem experimente şi să intrăm în aventuri cu final necunoscut.