Alba-neagra cu medicamentele compensate

Subiectul listei de medicamente compensate se încălzeşte din nou. Intrăm în logica unei campanii electorale, în care unii se înghesuie să facă promisiuni sau să bifeze realizări, iar altii să vadă pete negre chiar şi acolo unde nu sunt.

Agenţii economici, producătorii, s-au săturat să fie duşi cu zăhărelul de ani şi ani, 7 până în prezent, pacienţii se agaţă ca disperaţii de şansa lor la viaţă, crezând că doar o semnătură mai le lipseşte pentru a nu părăsi această lume ca urmare a lipsei de tratament.

Un lucru este însă cert: în acest an şansa de a avea acces la medicamentele noi, inovative, este mică, dacă nu chiar inexistentă. Ba mai mult, există toate premisele ca accesul la medicamentele care costă zeci sau chiar sute de mii de euro per cura anuală să nu poată fi permis mai devreme de luna septembrie a anului viitor sau chiar a anului 2016!!!

Aceste termene nu reprezintă o speculaţie ci doar o evidenţă reieşită din proiectul de ordin de ministru al sănătăţii (devenit deja act normativ după unele afirmaţii, dar care însă nu a fost publicat încă în MO până la data scrierii acestui punct de vedere).

Guvernul actual (şi cele anterioare, însă “despre trecuţi numai de bine”) s-a avântat într-o ipocrizie pe care aş eticheta-o ca fiind criminală, fiind legată de bolnavi, care au zilele numărate.

Iată argumentele:

Bătălia pentru medicamentele compensate este în fapt o bătălie pentru bani. Noi medicamente înseamnă aproape invariabil noi necesităţi financiare, de ordinul sutelor de milioane de euro. Însă Guvernul are în mod evident alte priorităţi într-un an electoral. Se vehiculează o listă de 167 de molecule. În realitate cele care prezintă un interes major îl reprezintă moleculele noi, inovative, scumpe. Restul, combinaţiile de medicamente deja existente şi folosite în practică cât şi medicamentele biosimilare (unele dintre ele reprezintă un fel de copii obţinute pe alte căi decât medicamentul protejat prin patent) nu implică în mod necesar noi eforturi financiare semnificative. Faptul că Guvernul nu le-a dat prioritate în evaluare, detensionând astfel o parte a presiunii create este o prostie.

Dar să ne întoarcem la medicamentele inovative. Actuala conducere a Ministerului Sănătăţii a anulat evaluarea efectuată în mandatul ministrului Nicolaescu, şi, trebuie s-o recunosc, bine a făcut, această procedură fiind în mod real viciata, însă pentru alte motive decât cele invocate public de ministrul Banicioiu. Nouă procedură, aşa cum a fost ea pusă în dezbatere, este însă o formă fără fond, o minciună, a carei unic scop este amânarea în continuare a luării unei decizii tranşante în această privinţă.

Nouă procedura a propus o grilă de comparare cu deciziile luate în alte ţări avansate economic ale UE, Franţa, Marea Britanie şi Germania, în urma căreia medicamentele aflate în discuţie vor fi împărţite în trei categorii.

O primă categorie, extrem de restrânsă, de doar câteva produse, va fi cea a medicamentelor care au fost deja înregistrate fără restricţii în cele trei ţări menţionate sau care nu au un impact bugetar semnificativ. Aceste medicamente, repet câteva, vor reprezenta mândria electorală a Guvernului şi Ministerului Sănătăţii, dovada unei promisiuni aparent onorate. Preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Marius Savu, a fost de bună credinţă atunci când, într-o declaraţie preluată de toată media, evoca posibilitatea publicării listei de compensate la sfârşitul lunii noiembrie, adică taman în ajunul alegerilor, luând în calcul termenele maximale. Termenele pentru emiterea recomandării sunt undeva între 45 şi 90 de zile, la care se adăugă în mod normal şi timpul necesar pentru transparentă decizională – de 30 de zile înainte că Hotărârea de Guvern cu nouă listă să fie aprobată.

Chiar şi în scenariul pozitiv, în care Premierul va da ordin ca termenele să fie scurtate, cele câteva medicamente NU vor ajunge la pacienţi în acest an, ci cel mai probabil după prima rectificare bugetară din august anul viitor, deoarece Ministerul de Finanţe nu ia în calcul la elaborarea bugetului decât actele normative în vigoare. O primă păcăleală.

O a doua categorie de medicamente, majoritară, este reprezentată de moleculele care vor beneficia de finanţare doar după ce Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va negocia contracte cost-volum cu producătorii, în special datorită faptului că aceste produse sunt extrem de scumpe, mult peste posibilităţile economice ale ţării noastre. Aici, oficialii Ministerului Sănătăţii ne-au pregătit o dublă minciună: pe de o parte au evitat să impună producătorilor să-şi actualizeze preţurile înainte de a depune dosarul spre evaluare (o decizie pentru care ministrul Banicioiu ar trebui să consulte un penalist, înainte de a-şi asculta subordonaţii şi lobby-ştii din jurul său). Producătorii speră că negocierea va fi ceva de genul “voi scădeţi preţurile la nivelul pe care ar fi trebuit deja să-l faceţi, iar noi ne vom lăuda că am negociat  şi am făcut economii!”.  O a doua minciună însă se adresează chiar producătorilor. Ordinul privind evaluarea noilor medicamente ar fi trebuit să includă şi criteriile după care se vor face contractele cost-volum, precum şi nominalizarea persoanelor chemate a face aceste negocieri. Astfel, Ministerul Sănătăţii va ieşi basma curată, lista va fi publicată însă ordinul privind contractarea va întârzia, din nou, luni, şi alte luni, poate chiar ani, aşa cum s-a mai întâmplat deja.

Această categorie de medicamente, cu certitudine, nu va putea ajunge la bolnavi mai devreme de luna septembrie a anului viitor.

Cea dea treia categorie de medicamente, o reprezintă cea pentru care producătorii vor fi nevoiţi să efectueze un studiu clinic de cel puţin un an, pe pacienţii din România. Însă parametrii privind modul în care trebuie efectuat studiul şi mai ales cum se va face analiza farmacoeconomică ulterioară nu fac obiectul ordinului pus în dezbatere, aşa cum ar fi trebuit. Aşa se face că, şi dacă ministrul af fi de bună credinţă, o parte din aceste medicamente mai au nevoie de cel puţin 18-24 de luni până a deveni efectiv compensate!!! Este de asteptat ca majoritatea producatorilor nici sa nu accete să se lase angrenaţi in acest joc, preferând să aştepte mai bine încă 1-2 ani, până la o eventuală oportunitate oferită de legislaţia noastră atât de instabilă (aşa cum au fost aprobate fără absolut nici un fel de criterii sau evaluare cele 17 molecule destinate bolilor rare)!

Pentru că o analiză trebuie să ţină cont şi de factorul politic, la toate aceste termene descurajatoare mai trebuie adăugat şi un eveniment cu o şansă mare de probabilitate – apariţia unui nou ministru al sănătăţii. Intr-adevar, dacă Victor Ponta candidează la preşedenţia României, anul viitor vom avea cel mai probabil un nou premier, şi dacă va câştiga şi dacă va pierde alegerile. Cum premierul îşi face echipă proprie, în funcţie de preferinţe dar şi de partenerii de coaliţie, mă aştept ca un nou ministru să descopere că procedura de elaborare a listei de medicamente are vicii, iar procesul să o ia de la zero!

În concluzie, în locul unui proces transparent, făcut cu instrumente utilizate în întreaga Uniune Europeană (inclusiv în Bulgaria) care să spună tranşant pacienţilor ce ne putem permite şi mai ales care să face posibilă o realocare financiară adecvată între diferitele medicamente, guvernanţii noştrii se complac într-o ipocrizie caracteristică, pasându-le prea puţin, chiar deloc de zilele de viaţă pierdute şi de suferinţe pe care chiar au puterea de a le alina sau înlătura.

Din păcate, lipsa lor de interes pentru bolnavi nu îşi trage rădăcina strict din incompetenţă. Este rezultatul unui joc dement al corupţiei, în care cei care ne conduc ştiu că dacă ar face ceea ce trebuie, unii jucători ar avea de pierdut din veniturile actuale. Indiferent de declaraţiile publice, uneori, ca administrator, poţi câştiga mai mulţi bani pur şi simplu nefăcând nimic, menţinând cheltuieli neeconomicoase şi chiar frauda, mimând permanent dorinţa de schimbare.

Bineînţeles, bolnavii nu îşi au locul în această discuţie.