Deşi nu am avut niciodată nici tentaţia, nici iniţiativa de a mă duce să îmi consult ipoteticul dosar aflat, probabil, în custodia CNSAS, am dobândit totuşi convingerea că s-au dat despre mine note şi numai pentru motivul că nu doar că eram un ascultător pasionat al Europei Libere în limba română (mă rog, mulţi, majoritatea românilor se ocupau cu asta seară de seară), ci le şi împărtăşeam unora şi altora ceea ce auzisem spus pe unde scurte. De altminteri, una dintre persoanele care mi-au ascultat cu oarecare religiozitate rezumatele spuselor lui Noel Bernard, Vlad Georgescu, N. C. Munteanu sau Emil Hurezeanu s-a dovedit, câţiva ani după 1989, a fi fost un informator care a dat conştiincios note despre o cunoştinţă comună. Cunoştinţă care nu doar că şi-a cercetat dosarul, ci chiar l-a făcut public, editându-l într-o carte. Nu văd de ce respectivul sursar m-ar fi iertat pe mine. Din prietenie? Nu am nici un motiv să cred asta.

Ceea ce m-a şocat îndată după decembrie 1989 a fost slaba calitate intelectuală a foştilor mai mari ai Securităţii. I-am urmărit uimit, îndeosebi în emisiunile lui Dan Diaconescu, pe cei care i-au coordonat şi controlat pe jamesbonzii de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu – de la generalul Nicolae Pleşită la coloneii Ristea Priboi şi Ilie Merce- şi nu am putut decât să constat că sunt nişte fiinţe primitive. Nu se pricepeau decât să ameninţe ori chiar să recurgă la bătaie. Nici măcar mereu pusul azi pe confesiuni Iulian Vlad nu mi s-a părut chiar foarte răsărit, în pofida faptului că se tot dă de ceasul morţii să facă pe marele spilcuit şi bine intenţionatul, aflat, pasămite, în conflict deschis cu Tudor Postelnicu.

Sincer să fiu, văzându-i astăzi, tot la televizor, pe feluriţii inşi care, din felurite motive, în principal fiindcă au fost prinşi cu activităţi necinstite, au fost obligaţi să iasă din rândul cadrelor active ale SRI nu prea cred că aş avea motive să cred că respectivii l-ar putea imita prea bine pe Peirce Brosnan. Sunt urâţei, grăsuni, fără charismă, cu un fond lexical de bază care nu cred să depăşească maximum 100 de cuvinte.

Nici măcar omniprezentul Coldea care ne chinuie zilele şi nopţile şi despre care se spune că ar fi fost un fel de gros manitou ce, prin acţiuni ilicite, i-ar fi reînnoit mandatul de preşedinte lui Traian Băsescu şi, mai apoi, l-ar fi impus la Cotroceni pe Klaus Iohannis în detrimentul ultra-papagalilor Mircea Geoană şi Victor Ponta nu mi se pare chiar a musti de inteligenţă. În ciuda cărţii de editoriale prezentate drept lucrare de ştiinţă graţie căreia a devenit conf. univ. la Academia SRI.

De câteva zile ţin afişul aşa-zisele dezvăluiri ale colonelului în rezervă Daniel Dragomir. Care nu face decât să repete, în esenţă, ceea ce susţineau ziariştii care şi-au făcut o adevărată profesiune de credinţă din a ne dezvălui câte şi ce groanice fărădelegi ar fi făptuit Binomul. Precum odinioară Pleşită, Merce sau Priboi, dl. Dragomir este cum nu se poate mai bine primit prin studiouri de televiziune gestionate de urmaşii lui Dan Diaconescu. Aşa cum sunt Victor Ciutacu sau Mihai Gâdea. Dezvăluirilor acestui Dragomir le ţin isonul alţi slujbaşi ai lui Ghiţă şau Voiculescu de genul Adina Anghelescu-Stancu, Bogdan Chirieac, Răzvan Savaliuc, Mugur Ciuvică. Li se adaugă salariaţii lui Dan Andronic, el însuşi cu probleme în justiţie, asemenea lui Ghiţa şi Voiculescu, salariaţi în frunte cu maestrul Ion Cristoiu. Care în lunga lui carieră a inventat ziarul cu bulină roşie despre care se iluzionează că ar fi fost o şcoală de presă şi conceptul de Binom.

La începutul acestei săptămâni, colonelul Dragomir a fost poftit în faţa Comisiei parlamentare de control SRI. Se zice că ar fi făcut dezvăluiri incendiare. Că ar fi furnizat nume de oameni politici, jurnalişti, magistraţi cu dublă comandă. Respectiva comisie, condusă de dl. Claudiu Manda, un apropiat al doamnei Lia Olguţa Vasilescu, ea însăşi pretinsă victimă a Binomului, vrea să îl transforme pe colonelul Dragomir într-un fel de Şeherezadă. Poveştile lui vor continua şi săptămâna viitoare, atunci când comisia îi va chema la audieri şi pe cei denunţaţi de sereistul prins cu ocaua mică în afacerea Black Cube.

Sunt voci care susţin că toată această poveste şi istoriile adiacente ar fi tare pe placul unui grup de interese foarte bine plasat, având azi în mână guvernarea, grup dornic să pună botniţă atât SRI. cât şi DNA. Care trebuie obligatoriu compromise spre a li se putea da lor liber la furăciuni. Vocile acestea nu ar vorbi tocmai aiurea câtă vreme atât SRI, cât şi DNA au provocat imense cantităţi de ură mai-marilor coaliţiei PSD-ALDE. Aceeaşi care domină Comisia condusă de dl. Claudiu Manda.

Tocmai de aceea mi se pare greu de acceptat că posibilele concluzii ale acestei comisii vor prezenta o minimă garanţie de credibilitate. Vor fi doar o altă formă de manifestare a aflatului în treabă la parlamentarii României.