Adrian Năstase: adevăruri din celulă

În primul mesaj transmis din închisoare, Adrian Năstase a afirmat că ”USL a consolidat mecanismele prin care Băsescu controlează sistemul judiciar la vârf”. Fostul premier face trimitere directă la ceea ce s-a întâmplat, în ultimul an, în domeniul Justiţiei, mai exact în privinţa relaţiilor de negociere politică dintre USL şi Traian Băsescu pe tema Justiţiei.

Având în vedere că suntem şi în aşteptarea Raportului MCV, realizat de Comisia Europeană, raport care va evalua progresele înregistrate de România în domeniul Justiţiei, ar fi util să ne aplecăm o clipă asupra acestei probleme. 

În ultimul an, tema Justiţiei a fost abordată politic din două perspective distincte. Prima: cea a Comisiei Europene, care a solicitat introducerea unei proceduri transparente privind numirea procurorilor; a doua, rezultată din ”pactul de coabitare”, încheiat între preşedinte şi premier, care a introdus un proces de negociere politică, pornind de la legislaţia actuală, privind numirea procurorilor. 

Datele sunt cunoscute. Încercarea fostului ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru, de a respecta recomandările Comisiei Europene şi de a numi procurorii în urma unei proceduri de selecţie, a eşuat, Traian Băsescu opunându-se ferm acestei proceduri. În realitate, atât la DNA, cât şi la Procuratura Generală, procurorii au fost numiţi printr-o înţelegere între preşedinte şi premier. Problema intervine în interpretarea acestor date. 

Pentru PNL, schimbarea Monei Pivniceru de la Ministerul Justiţiei a condus la refuzul de a participa la orice înţelegere politică pe tema Justiţiei. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, s-a situat de la început în afara ”pactului de coabitare”, iar poziţia sa a fost consecventă pe tot parcursul anului trecut. Practic, PNL a adoptat punctul de vedere al Comisiei Europene. 

De partea cealaltă, după ce au negociat numirile procurorilor, premierul (şi liderul PSD) şi preşedintele au interpretat politic diferit actul propriei lor negocieri. Pentru Victor Ponta, înţelegerea cu Traian Băsescu a însemnat un compromis necesar, pragmatic, realizat cu scopul de a pătrunde într-o zonă controlată, până ieri, exclusiv de Traian Băsescu. Pentru Traian Băsescu, ea a fost o cedare strategică, prin care a dorit să arate, în special Comisiei Europene, disponibilitatea sa la dialog (faptul că nu este obsedat de controlul asupra Justiţiei) şi, mai important, reaua-credinţă a partenerului său. Practic, intenţia lui Traian Băsescu este de-a face astfel încât bilele albe ale Raportului MCV să fie trecute în dreptul său, iar bilele negre în dreptul lui Victor Ponta. 

Înainte de a-l acuza pe premier că a intervenit în problemele Justiţiei, Comisia Europeană ar trebui să critice refuzul lui Traian Băsescu de a accepta procedura de numire a procurorilor, propusă de Mona Pivniceru. Ar trebui, de asemenea, să critice ”pactul de coabitare”, care a condus la ignorarea recomandărilor Comisiei. Astfel, punctul de vedere al PNL s-ar întâlni perfect, cum am spus, cu acela a Comisiei. 

Este totuşi greu de crezut că acest lucru va fi consemnat ca atare, fiind de aşteptat ca Bruxelles-ul să privilegieze perspectiva lui Traian Băsescu. De ce? Există mai multe motive, între care politica Uniunii faţă de România, spus mai clar distanţarea statelor occidentale faţă de ţările din Est, este foarte important. Suspendarea preşedintelui va putea fi folosită în continuare ca alibi al Comisiei, ca eveniment ce predetermină orice recomandare concretă. Altfel spus: Traian Băsescu poate fi crezut pe cuvânt, chiar dacă n-a procedat ca la carte. El, cel puţin, are rezultate: iată, Adrian Năstase este pentru a doua oară în închisoare.

Este aproape sigur că atât PNL, cât şi PSD vor ”cădea prost” la Raportul MCV. După un an de luptă cu Traian Băsescu, rezultatele sunt departe de a fi cele dorite. În acest sens, afirmaţia lui Adrian Năstase, citată la începutul articolului, este adevărată.