A doua schimbare la faţă a României

Dacă Cioran proclama în perioada interbelică schimbarea la faţă a României, noi cerem acest lucru, acum, în aceste vremuri. Noua Românie, cea postcomunistă, trebuie să fie una ruptă de rădăcinile comuniste şi de tentaculele ideologiei totalitare. O Românie normală,  justă şi echitabilă.

O Românie în care oamenii care muncesc să fie respectaţi, normalitate. O Românie în care justiţia să fie una în care dreptul şi legea să nu aibă nici o apartenenţă, justă. În ultimul rând o Românie în care tinerii să nu fie umiliţi iar bătrânii batjocoriţi, echitate socială. Trei însuşiri pe care ţara noastră le-a pierdut pe drumul rapid spre un nou secol.

Transformările pe care ţara noastră le-a avut s-au întâmplat datorită mai multor factori. Factorul principal este îngroparea în mlaştina comunistă. Deşi am scăpat de regim, vectorii principali s-au îngropat în mizeria ideologică rămasă după implozia comunistă. La vremuri noi tot noi, spune o butadă socială. Vechi mentalităţi în haine noi. În România are o loc o politică de clan, de clacă. Fiecare partid este un clan care se sprijină pe el şi atât.

Desprinse din uriaşul partid comunist, noile partide păstrează aceleaşi însuşiri nefericite, promovarea în interior, clientelism şi favoritism. Partidul comunist a avut însuşiri oligarhice, partidele noi create sunt nişte clanuri care se bat pentru putere, o putere care devine adeseori dispersată şi amorfă. Când ajung la putere constată că nu prea mai au instrumente de conducere, deoarece vechiul partid şi-a fondat o reţea proprie de influenţă, greu de combătut. Fenomenul dispersiei de putere, duce la încetinirea implementării acţiunii. Să ne imaginăm România ca o maşină. Un partid are volanul şi restul partidelor acţionează pedalele, unde este controlul unitar? Maşina nu va merge ordonat ori nu va porni deloc.

După intrarea în structurile euroatlantice maşina ţării a pornit dar bătălia pe comenzi o face să intre pe arătură. Nu mai este mult până maşina se poate propti într-un pom sau zid. Pomul este distrugerea economiei iar zidul colapsul general al ţării. Aşadar atenţie, nu vă mai bateţi pe comenzi! Armonizaţi-vă şi conduceţi cum trebuie şi dacă se poate regulamentar.

Un alt factor a fost consternaţia socială sau starea de prostraţie. Societatea română înlănţuită nu a ştiu ce să facă când uşa celulei s-a deschis. Lumina libertăţii a orbit pe mulţi. Nu am avut protecţie în faţa avalanşei democratice şi ne-am trezit îngropaţi de ea sau alergând în faţa ei. O societate pentru a face faţă unei schimbări trebuie să fie pregătită, iar acest antrenament începe de sus, de la elite. Contraelitele au pus stăpânire şi au uitat unde să se oprească, din păcate acum nu mai au frână.

A doua schimbare la faţă a României va însemna ca partidele să acţioneze unitar pentru a asigura poporului român ceea ce este necesar. Ca o societate să fie puternică ea are nevoie de securitate fizică, bunăstare economică şi identitate comună, ne învaţă politologul Joseph S. Nye Jr.

Lupta pentru putere trebuie oprită. Lupta pentru unitate şi normalitate trebuie începută. Societatea trebuie să realizeze că libertatea absolută corupe şi că aceasta nu exista. Factorii politici au confiscat puterea iar societatea a fost izbită din plin de libertate. Puterea poate cenzura libertatea şi o poate aduce pe drumul bun.

Nu există democraţie fără oprelişti cum nu există mare fără margini de pământ.

O democraţie corectă şi justă se bazează pe normalitate, echitate şi justeţe. Nu mă refer la egalitatea absolută izvorâtă din filosofia politică platoniciană ci la o egalitate a şanselor, a participării la actul politic numit democraţie.

Acest text a fost publicat şi pe bookiseala.ro.