Patricia Kopatchinskaja: „Mihaela Ursuleasa mi-a fost prietenă“

Născută în 1977 la Chişinău, într-o familie de muzicieni, Patricia Kopatchinskaja a studiat compoziţia şi vioara la Viena. Juriul concursului Filarmonicii regale din Londra a considerat-o nu numai una dintre violonistele cu o mare putere imaginativă din zilele noastre, dar şi o muziciană capabilă să-şi dinamizeze partenerii şi să vrăjească publicul.

Interviu realizat de Mioara Bâscă

În ediţia din acest an a Festivalului „Enescu“ veţi evolua în compania orchestrei Scottish Ensemble. Ce  înseamnă această prezenţă şi această colaborare?

Cânt pentru prima dată cu Scottish Ensemble. Este un grup inovator, cu multe idei proaspete şi sunt sigură că ne vom înţelege splendid.

Veţi interpreta o lucrare care cu siguranţă este în primă audiţie în România. Ce puteţi spune despre ea?

Compozitorul armean Tigran Mansurian a scris cel de-al doilea concert pentru vioară „Patru cântece serioase“ acum câţiva ani, după moartea soţiei sale. Acest fapt se simte puternic în muzica ce face apel imediat la emoţiile noastre. Chiar merită să fie ascultat. Este una dintre lucrările mele preferate, pe care am interpretat-o deja pe trei continente.

Într-o ediţie anterioară aţi participat la Festivalul „Enescu“ cu un recital excepţional, susţinut împreună cu regretata pianistă Mihaela Ursuleasa (foto jos), cu care aţi fost şi foarte bună prietenă. Cum v-aţi cunoscut şi cum aţi început această prietenie umană şi artistică?

Mihaela era mai tânără decât mine, dar, pe când eu studiam la Viena, ea era deja o stea binecunoscută pe scenele internaţionale de concert. Ea a fost atât de amabilă şi a cântat cu mine în recitalul meu de debut în faimoasa sală de la Musikverein. Şi, în timpul vieţii sale, mi-a fost o prietenă dragă şi un partener muzical frecvent şi de încredere. Puteam cânta împreună fără discuţii şi fiecare dintre noi ştia ce doreşte cealaltă. Şi ne-am distrat atât de bine împreună.

Mihaela Ursuleasa (1978 - 2012)

Aţi mai colaborat şi cu alţi muzicieni români?

 Da, am în mod special o frumoasă amintire despre colaborarea cu Horia Andreescu, un dirijor fantastic.

Ce lucrări enesciene aveţi în repertoriu şi cât de des aveţi ocazia să le interpretaţi?

Am cântat adesea Sonata a treia (în la minor „în caracter popular românesc“ pentru pian şi vioară, op. 25, n.n) de Enescu, poate de treizeci de ori. O altă lucrare care îmi place sunt Impresiile din copilărie (Suita pentru vioară şi pian, op. 28, n.n). De asemenea, sper să cânt cândva Octetul pentru coarde (op. 7).

Ce pondere are muzica de cameră în activitatea artistică pe care o desfăşuraţi pe scenele lumii?

 Dacă socotiţi şi recitalurile cu pian, atunci muzica de cameră reprezintă o treime din concertele mele.

Ce aşteptaţi de la publicul din România?

 Nu este la latitudinea mea să am aşteptări, eu mai degrabă mă întreb care ar putea fi aşteptările publicului şi sper să le satisfac. ;

De la Chişinău la Viena

Patricia Kopachinskaja, născută în 1977 la Chişinău într-o familie de muzicieni, a studiat compoziţia şi vioara la Viena. Juriul concursului Filarmonicii regale din Londra a considerat-o nu numai una dintre violonistele cu o mare putere imaginativă din zilele noastre, dar şi o muziciană capabilă să-şi dinamizeze partenerii şi să vrăjească publicul. Repertoriul său cuprinde, pe lângă piese clasice, foarte multe lucrări moderne şi contemporane, unele prezentate în primă audiţie. Cântă pe un instrument G.F. Pressenda din 1834.

Părinţii artistei sunt ambii muzicieni: mama ei, Emilia, este de asemenea violonistă, tatăl ei cântă la ţambal. Deja de la vârsta de şase ani ia lecţii de vioară, profesoara ei fiind o fostă elevă a violonistului David Oistrah. În 1989 familia ei a emigrat în Austria stabilindu-se la Viena. Tânăra a studiat la Universität für Musik und darstellende Kunst Wien compoziţie şi vioară.