Matei Varga, pianist: „Rămân un romantic“

Pianistul Matei Varga

În cadrul concertului susţinut de Filarmonica „Banatul“ din Timişoara la Ateneu, pianistul Matei Varga va interpreta, la ora 17.00, o lucrare semnată de Michael Hersch.

Interviu realizat de Irina Hasnaş 

Matei Varga, în vârstă de 33 de ani, va interpreta marţi, alături de Filarmonica „Banatul“ din Timişoara, o lucrare 

a lui Michael Hersch. „Am dorit să prezint un adevărat concert, «în stil vechi». 

Acum, limbajul acestui Concert nu este vechi deloc, aş spune că este chiar avangardist. Spun «stil vechi» doar în sensul că pianul este un adevărat instrument“, mărturiseşte pianistul într-un interviu. Matei Varga a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în 2004 şi şi-a continuat studiile la Colegiul „Mannes“ din New York. În prezent, este profesor de pian la Şcoala de Muzică „Lucy 

Moses“ din New York.

Ce vă face fericit în momentul în care publicul răspunde muzicii dumneavoastră?

Simplul fapt că publicul răspunde cu amabilitate este caracteristic momentelor excepţionale. Simţim imediat momentul când lumea nu se mai uită în program ca să citească prezentările, ci pur şi simplu te ascultă concentrat şi îţi aparţine, ţie ca interpret, sută la sută. 

Ce reprezintă pentru dumneavoastră un concert live?

Cred că cel mai important este faptul că sunt acolo. În lumea de astăzi sunt foarte multe concerte, foarte multe festivaluri. Pe de altă parte, după ce am studiat foarte mult o lucrare căutând să rezolv toate problemele, există acel moment când practic uiţi tot ce ai făcut, uiţi toate repetiţiile, iar actul de a cânta pe scenă devine un lucru sacru, ceva care ne leagă atât cu publicul, cât şi cu Divinul. 

Ce înseamnă participarea la Festivalul „ Enescu“?

Înseamnă enorm, este un Festival cu totul extraordinar. În plus, este un Festival care are loc în ţara mea şi în oraşul meu natal. Aşa că mă simt foarte onorat şi extrem de fericit să pot lua parte. Sigur că am participat la concurs – sunt 12 ani de atunci şi am câştigat nişte premii, dar faptul că am fost invitat în cadrul Festivalului şi într-o companie atât de selectă mă onorează enorm.

Aveţi vreo teamă în ceea ce priveşte viitorul muzicii clasice, într-o epocă a tehnologizării?

Absolut, teamă în fiecare zi şi în fiecare oră. De altfel, cred că nu numai noi trebuie să ne temem, poate că în toată lumea şi în toate meseriile există o astfel de teamă. Cred că tot ce putem face este să credem în vitalitatea şi în importanţa muzicii clasice, să încercăm să o prezentăm într-o nouă manieră.

Veţi interpreta la Ateneu o lucrare semnată de Michael Hersch. Cum o apreciaţi din punct de vedere artistic?

Am dorit foarte mult să prezint un Concert pentru pian – şi nu neapărat unul pentru orchestră şi pian, cum există din ce în ce mai multe în peisajul componistic american al acestor ani. Am dorit să prezint un adevărat concert, „în stil vechi“. Acum, limbajul acestui Concert nu este vechi deloc, aş spune că este chiar avangardist. Spun „stil vechi“ doar în sensul că pianul este un adevărat solist. Am fost foarte impresionat atunci când Michael Hersch mi-a trimis partitura – care, la vremea aceea, acum aproape doi ani, nici nu fusese cântată încă în public – şi când mi-am dat seama de extraordinarul bagaj emoţional al lucrării, de forma ei cu totul specială. Este un Concert pentru pian şi o orchestră de cameră ceva mai amplă. Un Concert în zece părţi – ceva ce nu am mai întâlnit – şi cu un limbaj extrem de modern. Ceea ce m-a atras foarte mult a fost faptul că partea de pian este extrem de dificilă, dar totodată intensă. Este o piesă de secol XXI, care trebuie luată ca un experiment. 

În afară de concertul de la Festivalul „Enescu“, ce alte proiecte mai are pianistul Matei Varga?  

Întotdeauna îmi place să vorbesc despre proiecte după ce s-au realizat, sau doar cu puţin înainte. Oricum, pot să vă spun că în acest moment lucrez, tot cu Michael Hersch, la o operă pe care a început să o scrie – în mod cu totul surprinzător – înainte ca noi doi să ne cunoaştem. A terminat-o în urmă cu câteva luni. Este o operă pentru o singură interpretă, o singură soprană şi un grup cameral format din opt instrumente, pianul fiind unul dintre ele. Partea pentru pian a fost scrisă pentru mine în mod special. Cum vă spuneam, Michael a început lucrarea înainte ca noi să ne cunoaştem, fiind inspirat de ultima culegere de poezii a lui Marin Sorescu. Sunt poezii în principal despre moarte şi despre a muri. Este o literatură foarte sumbră, dar foarte emoţionantă, şi Michael a decis să folosească extrase din ea pentru această operă. În rest, lucrez la un proiect cu totul diferit, pentru că în sufletul meu rămân un romantic, iar una dintre piesele mele preferate este Lacul lebedelor de P. I. Ceaikovski. Una dintre marile frustrări pe care le-am avut de-a lungul anilor este că nu există nicio partitură, adaptare, transcripţie pentru pian solo, în care pianul să poată străluci cu toate resursele şi caracteristicile lui. Aşa că l-am rugat un tânăr compozitor american, Matt Van Brink, pe care-l ştiu şi-l apreciez foarte mult, să scrie pentru mine o Fantezie  – care, în forma ei finală, durează cam o jumătate de oră! – pe temele cele mai îndrăgite din Lacul lebedelor. 

Cu ce gânduri aşteptaţi Festivalul? 

Este o bucurie extraordinară. Întotdeauna venirea acasă reprezintă un moment de tandreţe şi cumva de melancolie pentru mine. Desigur, nu mai locuiesc la Bucureşti, însă familia mea, părinţii mei sunt acolo, vorbim în fiecare zi şi se înţelege că mă consider român şi mă voi considera întotdeauna român. Nu am cântat de mulţi ani în ţară, după care am venit în 2010 într-o formulă cu totul deosebită şi foarte frumoasă pentru mine, la Ateneu, alături de Orchestra Conservatorului pe care l-am absolvit. A fost o revenire minunată şi publicul m-a făcut să simt că practic n-am plecat de acolo. 

Predă la New York

Numele: Matei Varga  

Data şi locul naşterii: 29 octombrie 1980, Bucureşti

Starea civilă: necăsătorit

Studiile şi cariera: 

A absolvit Universitatea Naţională de muzică din Bucureşti în 2004, unde a studiat cu Ana Pitiş, Ioana Minei şi Sandu Sandrin. 

Şi-a continuat studiile la Colegiul „Mannes“ din New York, unde a studiat cu Pavlina Dokovska obţinând masteratul în 2006 precum şi „Diploma de artist” în 2008. 

A participat la clasele de măiestrie susţinute de Claude Frank Richard Goode, Jacob Lateiner, Murray Perahia, Menahem Pressler, Ignat Solzhenitsyn, Raoul Sosa şi Jean Yves Thibaudet. 

În prezent, este profesor de pian la Şcoala de Muzică „Lucy 

Moses“ din New York.

Locuieşte în: New York