Măiestria şi clasa Orchestrei din Paris

Orchestra din Paris, fondată în 1967, este condusă din 2010de dirijorul estonian-american Paavo Järvi FOTO: Arhiva Festivalului „George Enescu“

Astăzi, dirijorul Paavo Järvi va conduce Orchestra din Paris, având în program lucrări de Hector Berlioz, Benjamin Britten şi Camille Saint-Saëns. Solistă va fi violonista norvegiană Vilde Frang

Articol realizat de Daniela Caraman Fotea

În muzica lui Berlioz, indiferent de forma pe care o îmbracă, impresia globală pe care o transmite este natura dramatică a stilului, scria Paul Dukas. Nici uverturile nu fac excepţie. Publicată în 1855 sub titlul cunoscut de Uvertura la Corsarul, lucrarea, al cărei proiect data încă din 1831, a fost remaniată în 1844 sub titlul Turnul din Nisa, rebotezată Corsarul Roşu, după o povestire cu piraţi de Fenimore Cooper, şi, în sfârşit, Corsarul după poemul byronian, căruia i s-a adaptat în cele din urmă. 

Miniaturală – durează aproximativ opt minute –, uvertura are un program evident: prezentări sonore contrastante – a personajului principal, Conrad, energic, violent; a iubitei abandonate, Medora, tandru melancolică. Teme precipitate, Allegro assai, evocă pericolele prin care trece eroul, lor li se alătură tema exoticei Gulnare, noua iubire. Travaliul tematic măiastru, orchestraţia luxuriantă – Berlioz 

este un inovator în experimente timbrale inedite – au făcut din uvertura la Corsarul o lucrare de mare succes.

SUAVITATE MELODICĂ

Benjamin Britten. Concertul nr. 2 în re minor pentru vioară şi orchestră, op. 15 este alcătuit din trei părţi înlănţuite fără întrerupere. Compus pe parcursul unui sejur la Quebec şi Long Island în vara lui 1939, concertul a fost prezentat un an mai târziu la Carnegie Hall din New York sub bagheta lui Sir John Barbirolli. Revăzută de câteva ori, lucrarea în versiune definitivă a fost interpretată, în 1951, de polonezul Bronislaw Gimpel cu concursul Orchestrei Filarmonice regale din Londra condusă de Sir Thomas Beecham. Mişcările se înlănţuie în partitură invers decât suntem obişnuiţi, două părţi lente încadrând-o pe cea rapidă. 

Prima mişcare este caracterizată de suavitate melodică – tema iniţială, contrastând cu cea de-a doua, Agitato, care domină dezvoltarea materialului sonor până către finalul în care se reia motivul iniţial. 

Partea a II-a este un scherzo strălucitor, solistului îi sunt rezervate oportunităţi de demonstrare a virtuozităţii, cadenţa finală servind şi drept tranziţie către ultima parte.

Finalul readuce, prin intervenţia solistului, tema iniţială a lucrării; o amplă passacaglie – nouă variaţiuni – oferă comentarii tematice şi stilistice construite pe un traseu între cromatism şi diatonism. Încheierea Lento e solenne reprezintă un epilog senin, luminos. Cunoscut pentru umorul solid, aversiunea faţă de grandilocvenţa sonoră, reţinerea în experimente – calităţi relevate mai ales în creaţia vocală –, Britten a afirmat şi în context pur simfonic virtuţi a căror cunoaştere rămâne un câştig pentru meloman.

ELOCVENŢĂ GRAVĂ 

Camille Saint-Saëns. Simfonia a III-a în do minor cu orgă, op. 78 este singura dintre cele cinci simfonii ale lui Camille Saint-Saëns care a rămas în repertoriul curent de concert. În pofida numărului ei, este cea din urmă încheiată; scrisă în anii 1885-1886 pentru Societatea Filarmonică din Londra, a fost interpretată sub conducerea compozitorului, şi abia după un an în context parizian. 

Paavo Järvi

DIRIJOR

Dirijor estonian-american şi câştigător al premiului Grammy, Paavo Järvi, în vârstă de 51 de ani, a studiat la Curtis Institute of Music cu Max Rudolf şi Otto-Werner Mueller, şi cu Leonard Bernstein la Los Angeles Philharmonic Institute. A fost dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Malmö şi al Orchestrei Filarmonicii Regale din Stockholm, în paralel cu Sir Andrew Davis. A ocupat timp de zece ani postul de director muzical la Orchestra Simfonică din Cincinnati, cu care a înregistrat şaisprezece discuri pentru Telarc. În 2006 devine dirijor principal pentru Frankfurt Radio Sym-phony Orchestra, cu care înregistrează întreg ciclul simfoniilor de Bruckner. În 2010 devine director muzical al Orchestrei din Paris, iar în 2012 este anunţat ca viitor dirijor-şef al NHK Symphony Orchestra din Tokyo.

Este dedicată lui Franz Liszt. Orchestrată dens şi echilibrat, solicită un aparat instrumental numeros. Părţile simfoniei se cântă câte două în succesiune, fără pauză: prima legată cu a doua, apoi cea de-a treia cu a patra.

Preludiul introductiv, cu suflătorii de lemn la unison, precede Allegro-ul propriu-zis, a cărui temă principală aminteşte de coralul gregorian Dies Irae, care se va repeta apoi în fiecare dintre mişcările simfoniei sub diferite înveşmântări. Aici, în prima parte, el combină două elemente – primul diatonic, al doilea cromatic. Desfăşurarea ulterioară îmbracă forma de sonată. Coda introduce fără întrerupere următoarea mişcare.

Partea a doua, lentă, induce o elocvenţă gravă conferită de intrarea orgii cu acorduri prelungite. Evoluţia corzilor în atmosferă meditativă precede reluarea temei iniţiale.

Partea a treia, Scherzo, debutează cu vigoare, melodia viorilor derivă din tema iniţială. Trioul rapid e punctat de intervenţiile pianului. Mişcarea se încheie cu un fugato, pentru ca apoi o temă a viorii să facă tranziţia spre final.

Partea a patra este marcată de intervenţiile puternice ale orgii, un coral la coarde, desene ascendente la pian (în origi-nal la patru mâini), totul culminând cu o dublă fugă. Un ultim Allegro antrenează întreaga orchestră, readucând apoteotic omniprezentul Dies Irae. 

Vilde Frang

Despre violonista Vilde Frang se spune că este o „nouă stea pe firmamentul violonisticii“ (The Guardian); „Energia, nonconformismul şi imaginaţia fac din ea o forţă robustă şi proaspătă“ (Washington Post); „Versatilă şi matură, Frang are un talent captivant“ (Muso Magazine); „O contopire a unei realizări artistice pline de har, cu înalte abilităţi tehnice“ (Suddeutsche Zeitung). Violonista norvegiană de 27 de ani şi-a desăvârşit studiile în Germania cu Kolea Blacher şi Ana Chumashenko. Remarcată în special pentru minunata ei expresivitate muzicală, dar şi pentru înalta sa virtuozitate, Frang a debutat la 12 ani sub bagheta lui Mariss Jansons. Colaborează cu cele mai importante orchestre ale lumii şi participă la renumite festivaluri internaţionale.