Wess Mitchell, CEPA: România este un „stat câmp de luptă” al Balcanilor. Tocmai pentru că jucaţi un rol crucial în succesul Occidentului sunteţi o ţintă

România, mereu la intersecţia intereselor marilor puteri. FOTO Shutterstock

Procesul neterminat al tranziţiei către democraţie în România ar putea fi folosit de forţe din exterior, fie că vorbim de Rusia sau China, împotriva noastră, crede Wess Mitchell, preşedinte al Center for European Policy Analysis (CEPA), un influent think-tank american. „Capacitatea României de a depăşi corupţia este indisolubil legată de succesul sau de eşecul nu doar ca democraţie, ci ca stat”, avertizează Mitchell.

Într-o amplă analiză intitulată „România după Războiul din Ucraina: ameninţări şi oportunităţi”, specialistul american în Europa de Est face o radiografie detaliată a riscurilor care pândesc România, dar şi asupra paşilor punctuali pe care trebuie să-i bifăm pentru ca România să-şi atingă potenţialul maxim în regiune şi pe plan internaţional.

Wess Mitchell (foto dreapta) este preşedinte şi cofondator al Centrului pentru Analiză şi Politici Europene (CEPA), un institul american de politică externă dedicat studierii Europei Centrale şi de Est. 

Prezent încă o dată în România zilele acestea, Wess Mitchell a susţinut ieri un discurs la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, iar astăzi a fost prezent la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi de Comunicare din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Prezentăm în continuare fragmente din analiza prezentată ieri la Bucureşti, care poate fi citită integral aici. 

„Cred că, în anii următori, geopolitica de modă veche va începe să afecteze România în moduri care ar putea prezenta probleme grave pentru dezvoltarea sa economică şi politică internă. Bazându-mă pe tendinţele regionale actuale, văd cinci riscuri emergente cu care este probabil ca România să se confrunte:

• Riscul unei frontiere militare reactivate pe frontul estic: avansarea continuă a Rusiei în sudul Ucrainei pune o presiune directă asupra României. În anii următori, România trebuie să se aştepte la frecvente încălcări ale spaţiului său aerian din partea forţelor ruse, la hărţuire maritimă a navelor şi platformelor din Zona Economică Exclusivă a României şi la o mai mare agitaţie în Republica Moldova şi Transnistria.

• Riscul de a remilitariza Marea Neagră: Anexarea Crimeii pune Rusia în poziţia de a perturba dezvoltarea energetică maritimă şi economică a României. Patruzeci de procente din resursele energetice din ZEE a României fac acum obiectul unei dispute juridice declanşate de Rusia, pe baza revendicărilor vechii frontiere ucrainene. Până şi o atacare fără succes a hotărârii din 2009 a Curţii Internaţionale de Justiţie ar putea schimba climatul de risc pentru dezvoltarea sectorului energetic în spaţiul Mării Negre şi să împiedică planurile României pentru independenţa energetică până în 2020.

• Riscul de incertitudine economică regională: Investitorii nu agreează războaiele. Comunitatea Europeana a prosperat din punct de vedere economic, deoarece două decenii de stabilitate au făcut din aceasta un loc sigur în rândul pieţelor globale emergente. Dacă se pierde această stabilitate, veţi pierde mai mult din baza necesară creşterii în viitor decât vă daţi seama. Este exact ceea ce un raport recent al BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) a avertizat că se va întâmpla în CE în cazul în care criza din Ucraina se va întinde pe durata unui al doilea an.

• În al patrulea rând, riscul naţionalismului regional resuscitat/reînviat : Pentru prima dată după 1940, Războiul din Ucraina a reintrodus în CEE revizionismul etnic teritorial. Naţionaliştii iredentişti din Transnistria până în Transcarpatia şi în Transilvania au luat act de anexarea Crimeii şi sunt încurajaţi în mod activ de Vladimir Putin şi Alexandr Dughin.

• Riscul de cooptare prin corupţie: România este un “stat câmp de luptă” al Balcanilor. Intensificarea concurenţei geopolitice creşte atractivitatea sa ca ţintă pentru puteri străine, care s-ar putea folosi de corupţia din sistemul său politic ca de o breşă în securitatea naţională.

În toate direcţiile în jurul României, ordinea Euro-Atlantică este în retragere.La est, o naţiune suverană a fost invadată pentru a împiedica apropierea acesteia de UE; la vest, liderul ales în mod democratic în Ungaria a declarat moartea democraţiei liberale; la sud, un stat membru NATO/UE a fost cooptat de bani ruseşti şi de propria guvernare defectuoasă într-o asemenea măsură încât este pe punctul de deveni un stat virtual capturat.

În acest context, România nu mai poate presupune că condiţiile externe benigne, care i-au permis să prospere în ultimii 25 de ani, vor continua la nesfârşit. Ea nu mai poate presupune că nu se va confrunta cu o ameninţare externă a intereselor sale sau chiar a teritoriului propriu; că un aliat din exterior va reuşi să ofere stabilitatea mediului înconjurător; sau că puteri din afara nu vor folosi vulnerabilităţile României ca arme strategice împotriva sa.

Acestea sunt riscuri de care România nu a trebuit să îşi facă griji în mod semnificativ timp o lungă perioadă a vieţii noastre. În stadiul său actual de tranziţie, pericolul pe care îl prezintă pentru România este frânarea dezvoltării – pericolul că un mediu extern neospitalier va încetini sau va împiedica creşterea economică ori consolidarea politică a României într-un moment de răscruce în evoluţia sa postcomunistă.

Dacă acest lucru sună exagerat, luaţi în consideraţie România interbelică: o ţară mare, cu resurse naturale din belşug, care a fost cel mai mare beneficiar al Tratatului post-1919 şi unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, după SUA. Despre Constituţia României din 1923 s-a susţinut că este un “model de idealuri democratice liberale”. În termen de o generaţie, acest prim experiment al democraţiei româneşti a eşuat. Mediul strategic s-a schimbat. Liderii români au sustras resurse de stat şi au pierdut încrederea poporului. Investitorii din Vest au dispărut. Puteri revizioniste au umplut vidul astfel creat. Românii au renunţat la democraţie. Capturarea statului a survenit rapid, atât din exterior, cât şi din interior.

Nu aceasta va fi soarta României din vremurile noastre. Nu suntem în 1930, iar România modernă a construit baze solide pentru un stat de succes. Dar, de asemenea, România nu va putea să se comporte strategic ca şi cum am fi încă la începutul anilor 2000. Împrejurimile geopolitice se schimbă, iar România va trebui să se adapteze dacă doreşte să reuşească.

Într-o măsură mai mare decât în trecut, România va trebui să joace un rol direct în asigurarea condiţiilor externe care îi garantează succesul economic şi politic. Acestea includ premisele strategice fundamentale ale statului român: limitarea prezenţei militare ruseşti la est de Nipru; menţinerea Mării Negre ca spaţiu economic deschis; înfrânarea revizionismului din bazinul dunărean; menţinerea unei alternative strategice vestice în PSS.

România trebuie să-şi reevalueze priorităţile de modernizare militară în lumina peisajului conflictului din Ucraina. Este nevoie de reformă şi modernizare cuprinzătoare, similar cu ceea ce Polonia a început cu un deceniu în urmă. Se cer cheltuieli reduse cu personalul şi punerea accentului pe aptitudinile Armatei; mai puţin accent pus pe sisteme exotice de arme şi mai mult accent pus pe soluţii de “area denial” (sârmă ghimpată, mine etc.) pentru a consolida efortul Europei de Sud-Est împotriva ameninţărilor asimetrice în stilul Crimeii. În al doilea rând,România are nevoie de o strategie pentru transformarea succesului autorităţii sale naţionale în autoritate regională.

• România este cel mai mare aliat al SUA într-un spaţiu de 2.400 km, între Polonia şi Israel. Este singura putere din zonă care are mărimea, potenţialul latent şi credibilitatea necesare pentru a proiecta stabilitate în sud-estul Europei.

• Strategia României pentru a face acest lucru ar trebui să se axeze pe construirea de zone cu potenţial avantaj naţional în domeniul securităţii militare, al energiei şi al guvernării democratice.

• Oportunitatea imediată de autoritate este in energie. Până în anul 2020, România ar putea produce mai mult gaz decât consumă ea şi Republica Moldova împreună. Aceasta este o veste bună pentru CE, dar României îi lipseşte o strategie pe termen lung pentru exploatarea în mod sistematic a acestei oportunităţi.

• O strategie energetică regională românească ar depăşi actuala încurajare a producţiei offshore şi onshore. Ar fi nevoie de măsuri luate acum pentru a atinge un nivel de producţie durabil şi exportabil la nivel regional. Aceasta ar aborda vulnerabilităţile din infrastructură, ar accelera liberalizarea pieţei energetice, ar crea responsabilitate din partea statului şi ar crea obstacole în calea achiziţiei de active strategice de către Rusia şi China.

În al treilea rând, România trebuie să reuşească ca democraţie. Nu doar să reuşească, ci să reuşească în mod vizibil.

• Securitatea naţională şi guvernarea sunt strâns legate. Acest lucru este valabil în toate ţările – inclusiv în Statele Unite ale Americii.

• Diferenţa în cazul României este că mizele sunt mai mari aici. Trăiţi într-un mediu ostil. Tocmai pentru că jucaţi un rol crucial în succesul Occidentului în această regiune sunteţi o ţintă pentru forţele din exterior – fie ea Rusia sau China – care ar folosi procesul neterminat al tranziţiei voastre democratice împotriva voastră. Sistemul vostru imunitar trebuie să fie chiar mai puternic decât cel al altor state.

• Capacitatea României de a depăşi corupţia este indisolubil legată de succesul sau de eşecul nu doar ca democraţie, ci ca stat. Pretindeţi conducătorilor dumneavoastră o guvernare mai bună – săli de judecată transparente, urmărirea penală în caz de mită, insistarea asupra integrităţii şi transparenţei în spaţiul public este unul dintre cele mai patriotice lucruri pe care românii de rând le pot face.

Tema comună în toate aceste domenii este conducerea (leadership).

Vladimir Putin şi Viktor Orban au invocat diferite versiuni ale aceleiaşi tezei: ordinea democratică pe care am construit-o în Europa Centrală după 1989 a fost temporară – că aceasta poate fi contestată şi chiar înlocuită dacă suntem dispuşi să încălcăm regulile, fie că se utilizează bani murdari, tancuri sau urne de vot.

Succesul României este contra-dovada esenţiala a acestei teze. România este o dovadă că idealurile şi instituţiile occidentale “funcţionează” într-un moment din istorie în care avem nevoie cu disperare de exemple de succes ale Occidentului la nivel mondial.

Gândiţi-vă pentru o clipă la cum ar putea arăta viitorul României dacă aceasta ar atinge potenţialul său maxim: al 6-lea stat ca mărime din Europa, cu 20 de milioane de oameni, si a treia cea mai mare rezervă de gaze în UE, toate acestea ca o democraţie consolidată în inima sud-estului Europei, cu instituţii stabile, un standard de trai în creştere, investiţii stabile din Vest şi un sector energetic în plină expansiune. Aceasta este o Românie cu viziune transatlantică, ce ar fi un exemplu puternic de stabilitate, de soluţii de energie şi democraţie în faţa vecinilor săi.

Aceasta este România de care are nevoie Occidentul, din punct de vedere strategic, în aceste vremuri. Ne aşteaptă în anii următori o competiţie geopolitică şi ideologică globală mai crâncenă decât ne-am fi putut imagina oricare dintre noi în urmă cu 25 de ani. America va avea nevoie de aliaţi maturi care sunt capabili să ofere securitate regiunii lor şi să modeleze succesul ordinii Vestice. Angajamentul nostru strategic şi economic va fi cu atât mai mare pentru aliaţii care reuşesc cel mai mult în aceste domenii. Cu cât România va avea mai mult succes, cu atât mai mult Statele Unite vor fi prezente în ţara şi în regiunea dumneavoastră.

Despre România interbelică s-a spus că a reprezentat o „stare de necesitate”. Aceasta este valabil şi pentru România de astăzi. Sunteţi într-o „stare de necesitate” pentru America şi pentru alianţa occidentală. Au fost momente în istorie când cel mai sigur lucru pentru România a fost să păstreze un profil scăzut şi să acţioneze ca un stat mai mic (neînsemnat) decât în realitate. Acum nu ne aflăm într-unul din acele momente. Acesta este un moment în care românii trebuie să fie subiecte mai degrabă decât obiecte ale istoriei. Un moment în care să conduceţi în regiunea dvs. – în guvernare, securitate şi energie – în ciuda faptului că totul în jurul vostru se mişcă în direcţia opusă.

Eu cred că România este pregătită pentru acest moment. Dispuneţi de instituţii mai stabile, de resurse financiare mai mari şi de aliaţi mai buni decât dispunea statul român în perioada interbelică. Ultimii 25 de ani au oferit toate ingredientele necesare succesului dumneavoastră. Tot ceea ce aveţi nevoie acum este încrederea. Alegerea este a dumneavoastră, în cele din urmă. Dar Occidentul are nevoie de România pentru a reuşi, pentru viitorul vostru si pentru viitorul nostru.”