Vrem sau nu să fim independenţi de Rusia? Aceasta este întrebarea reală în disputa privind gazele de şist

Gazele de şist pot reprezenta viitorul independenţei energetice a României.

Cei care protestează acum împotriva gazelor de şist nu înţeleg, sau se fac că nu înţeleg, un lucru esenţial pentru ţara noastră -  importanţa pe care independenţa energetică o are pentru statul roman şi pentru fiecare cetăţean. Pentru România, dar şi pentru întreaga Europă, gazul este un instrument de şantaj pe care Rusia îl foloseşte  de fiecare dată când vrea să îşi impună punctul de vedere sau vrea să dea o lecţie.

Eco-civismul apărut ca peste noapte în România continuă să îşi facă prezenţa în spaţiul public. După „zbierăturile” şi „bubuielile” din Piaţa Universităţii împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, acum a venit şi rândul gazelor de şist să reaprindă focul verde al ecologismului în sufletele celor care şi-au găsit o nouă vocaţie, cea de protestatar. Ca şi în cazul Roşia Montană, lipsa informaţiilor este prezentă şi la protestele împotriva gazelor de şist. Contestatarii nu ştiu decât un singur lucru - că exploatarea gazelor de şist nu este bună.

Această abordare ne duce cu vreo 24 de ani în urmă şi nu face altceva decât să pună piedici investiţiilor în România şi dobândirii independenţei energetice faţă de Rusia.

Cei care protestează acum împotriva gazelor de şist nu înţeleg, sau se fac că nu înţeleg, un lucru esenţial pentru ţara noastră -  importanţa pe care independenţa energetică o are pentru statul roman şi pentru fiecare cetăţean. În acest moment, România este la mâna Rusiei din punct de vedere al asigurării necesarului de gaze, fapt ce duce la o dependenţă vitală pentru ţara noastră. Pentru România, dar şi pentru întreaga Europă, gazul este un instrument de şantaj pe care Rusia îl foloseşte de fiecare dată când vrea să îşi impună punctul de vedere sau vrea să dea o lecţie.

Pe de altă parte, românii spun că sunt gazele scumpe, că toate preţurile sunt mari, dar protestează împotriva unei posibilităţi reale de a reduce preţurile la gaze şi, implicit, la alte produse sau utilităţi, simţitor faţă de cele pe care le avem astăzi ca urmare a sumei pe care o plătim pentru gazul rusesc. La ora actuală, gazul pe care România îl cumpără de la ruşi are unul dintre cele mai mari preţuri din Europa, iar o încercare a scăderii acestuia nu este posibilă decât dacă Rusia este de acord. Cu ruşii nu poţi negocia decât atunci când ai un plan de siguranţă, iar în acest caz gazele de şist reprezintă un avantaj pentru România.

Nu trebuie uitat însă un element esenţial al întregului scandal iscat în jurul gazelor de şist. Această resursă neconvenţională este un element strategic în bătălia de supremaţie energetică dintre americani şi ruşi. În această luptă dintre cele două mari puteri nu este implicată numai România, ci mai multe state europene care încearcă să iasă de sub tutela rusească şi să îşi dobândească independenţa. În acest moment, vedem cum companiile americane îşi fac apariţia pe teritoriul Europei în căutarea surselor de energie, naturală sau neconvenţională. Dacă americanii reuşesc să intre pe piaţa energetică europeană, atunci acest lucru reprezintă un câştig în faţa Rusiei.

Acest tip de resursă energetică s-a dovedit a fi extrem de util în Statele Unite, reuşind să reducă preţul la energie, dar să slăbească şi dependenţa faţă de importul din alte părţi ale lumii pentru a-şi asigura necesarul energetic. Argumentele legate nesiguranţa procesului de exploatare prin fracturare hidraulică este combătut de experienţa americanilor în acest domeniu şi de faptul că tehnologia evoluează.

Ideea că ne vindem ţara străinilor, aşa cum am spus mai sus, este una care ţine de o concepţie caracteristică perioadei comuniste. Peste tot în lume sunt companii care extrag metale, gaze, petrol, şi care plătesc statului respectiv redevenţe, impozite şi alte dări. A face din România un caz aparte nu este în avantajul nostru. România nu se vinde altora, ci pur şi simplu suntem parte a comunităţii internaţionale şi a unei lumi în care statele cu tehnologii avansate exploatează în state care au resurse, dar nu au cum să le valorifice.

În România mai este un aspect pe care nimeni nu vrea să îl aibă în vedere. Volumul de gaze de şist pe care ţara noastră îl are nu este cunoscut încă. De aceea, până să ajungem să vorbim de exploatare trebuie făcută explorarea - exact ceea ce se întâmplă zilele acestea în Pungeşti. Manipularea oamenilor şi faptul că aceştia nu sunt informaţi cu privire la ce se întâmplă în realitate în comunele lor au dus la producerea protestelor.

Protestele din Vaslui şi din alte oraşe ale ţării aduc în discuţie şi o altă temă care a tot dat bătăi de cap României de mult timp. Care este viitorul ţării noastre? Avem de ales între două variante. Vrem o ţară care să atragă investiţii, iar astfel să crească nivelul de trai al cetăţenilor, sau vrem o ţară fără absolut nimic, fără industrie, fără minerit, fără exploatări? Investiţiile şi banii marilor companii nu vin într-un stat pus la conservare pentru viitor.

Ne tot gândim la generaţiile următoare şi la cum vor trăi acei oameni, însă nu ne punem problema că pentru a exista o generaţie următoare avansată şi puternică din punct de vedere economic, actuala generaţie trebuie să pună bazele. Protestele şi respingerea unor investiţii nu fac decât demonstreze că nu ne pasă de viitor, în ciuda tuturor sloganelor pe care le urlă şi afişează de fiecare dată când au ocazia ecologiştii de azi.

Judeţul Vaslui se confruntă, de asemenea, cu grave probleme sociale şi economice. La nivel naţional este cea mai săracă regiune, iar perspectivele economice nu sunt unele îmbucurătoare.De fiecare dată când apar în faţa camerelor, locuitorii din Vaslui spun că vor locuri de muncă, însă când li se oferă posibilitatea de a avea locuri de muncă ei preferă să îi alunge pe investitori. Pentru mulţi vasluieni sondele celor de la Chevron ar fi un plus economic.

Dacă ne dorim cu adevărat ca ţara noastră să se dezvolte, atunci ar trebui să luăm în calcul toate elementele care pot duce la acest lucru. Trebuie cântărit ce e mai important pentru toţi românii, pentru viitorul ţării şi pentru economie. România trebuie să iasă din paradigma nu vrem pe nimeni să ne exploateze resursele şi să înţelegem că trebuie să ne folosim de resursele pe care le avem pentru a conta la nivel internaţional.